Un nenorocit, eliberat inainte de termen de la puscarie de legea iscusita a lui Toader Tudorel, ataca o fata. Pe la spate.
Borfasul a beneficiat de zilele conpensatorii. Tudorele, l-ai vazut?
Mie masura asta mi se pare normala! Sa aiba si detinutii la ce sa isi incarce telefoanele! Pai altfel cum mai posteaza pe facebook din inchisoare? Ca unu’ tocmai a postat o maanea. Sau cum mai scriu ei pe blog, ca domnul Voiculescu? Dar matusa mea sta intr-un catun din nord, n-are saraca curent, desi a facut sute de cereri. Prima e de prin 1962, iar ultima de anul asta. Daca ii spun ca la inchisoare e fiecare cu priza lui, credeti ca nu se se cere dupa gratii? Se cere! La nevoie fura si o gaina ceva, ca sa o bagati vreo 20 de ani. Ca am inteles ca daca fura cateva milioane de Euro, scapa.
Se implinesc, domnule Toader, fix zece ani de cand vecinii parintilor mei, care locuiesc in Titan, tot incearca sa isi monteze interfon la bloc. Dar n-au reusit nici acum sa stranga toti banii. Asa ca sunt convins ca, daca le spun ca la inchisoare au interfon si mai primesc si vreo 8 Euro pe zi sa stea acolo, vor fi tentati.
La bunica mea la tara aveau 2,5 metri numai cei mai smecheri din sat. Primarul si inca vreo doi. In rest, astia mai inalti, printre care si unchiul meu, aveau capul plin de cucuie de la lustra agatata in tavan. Asa ca, la primul semn, tot satul o sa vrea la puscarie. Daca le spun ca au şi duş cu regulator de temepratura, vin toti din comuna! la naiba, vin si daca au numai duşi cu apa rece.
4. Normele dumneavoastra: „Saloanele de cazare din penitenciarele-spital nou construite sau modernizate să aibă o capacitate maximă de șase paturi, o suprafață de cel puțin 7 metri pătrați/deținut și un cubaj de 20 metri cubi/pat.”
7 metri patrati de om? Stiti ce reprezinta asta pentru blocurile din Titan sau Rahova, inc are stau si cate trei generatii? Dublu fata de cat au acum!
5. Normele dumneavoastra: „Normele dumneavoastra: Iluminatul de veghe să nu perturbe somnul deținuților.”
Daca tot se poate faca asta pentru detinuti, pot sa va rog sa vorbiti si cu cu doamna Firea sau cu cine face contractele alea pentru iluminatul stradal? E un bec nenorocit, alb, ca un far, pe strada mea, cand uit sa trag draperia imi intra direct in ochi! Sau, daca nu, macar se poate sa fiu lasat sa innoptez din cand in cand la Rahova? E aproape.
Asa ca, domnule Toader, as vrea ca, dupa aplicarea normelor pentru puscarii, sa ma aveti in vedere si pe mine cu o celula din aia smechera, cu interfon. Iar pe vecini si pe cei din neamul meu, ii puteti caza la parter, sa ne intersectam doar la cinematograf. Aveti cinematograf, nu? Piscina?
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
