Dintre povestile Marii Uniri, aceasta mi se pare printre cele mai interesante.
Autoritatile vremii tocmisera din timp un fotograf care sa imortalizeze evenimentele din 1 Decembrie 1918. Numele lui era Bach si venea, cu aparatura performanta pentru vremurile alea, tocmai din Germania. Dar Arthur Bach, speriat de evenimente (armata germana se afla deja la Oarda) nu si-a respectat contractul si n-a ajuns la Alba Iulia. A tras teapa. 100 000 de oameni si nicuin fotograf care sa imortalizeze momentul.
In aceeasi zi, un tanar de 32 de ani venea din satul sau, de la 11 km de Alba Iulia, carand pe bicicleta aparatul sau foto cu burduf. Numele sau era Samoila Marza.
Inainte de a pleca la drum, isi fotografiase consatenii din comuna Galtiu.
Ajuns in jurul orelor 11 la Alba Iulia, Marza a vrut sa intre in fostul Cazino Militar, acolo unde erau 1228 de delegati din toate zonele tarii, care hotarau Marea Unire. Nu a fost lasat sa fie prezent la eveniment, nu avea „credentional”, asa ca a fost nevoit sa renunte. Din aceasta cauza, de la eveniment nu avem nicio poza.
La adunarea din Piata Unirii, Marza a realizat 5 instantanee, singurele cinci fotografii pe care le avem: trei din piata si doua de la tribuna.
Fotograf sarac fiind, Samoila Marza si-a vandut mai tarziu cliseele, care nu au ajuns la colectionari, ci au fost topite pentru a se face oglinzi, la moda in epoca. Tot ce a ramas este acest aparat foto, cu care Marza a facut poze in 1918, si pe care l-a folosit timp de 60 de ani. A fost cumparat de profesorul Anghel in 1967, chiar de la Marza:
Pentru meritul de a fi fost fotograful Marii Uniri, pentru ca fara el nu am fi avut nici macar o poza de la eveniment, Marza a fost numit de Ferdinand „furnizor al Curtii Regale”, iar generalul francez Berthelot l-a recompensat cu in permis gratuit pe Caile Ferate Franceze.
Marza a mutit in saracie, in 1967, iar acum cativa ani ramasitele sale au fost pe punctul de a fi exhumate, din cauza faptului ca mostenitorii nu au platit taxa de concesiune pentru locul de veci. Mormantul a fost salvat cu greu, la interventia mai multor istorici. Il puteti vedea oricand, este neingrijit, absolut ignorat de autoritatile de astazi. Pentru ca atat putem. Arela pe cruce una dintre pozele realizate de el la Marea Unire.
Reducere mare la carti:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
