Cum am petrecut o ora cu portarul de la mall.

Avand in vedere faptul ca uneori sunt idiot si ca raman la convingerea ca la mall-uri sunt angajate niste forte invizibile si oculte care muta peretii in timp ce tu esti la cumparaturi sau la film, m-am prezentat in parcarea subterana plin de idei preconcepute.
Dumnezeu mi-e martor, dar si un prieten la fel de ametit ca mine, ca am cautat masina acolo unde o lasasem, la P1. I-am zis lui sa tina minte, a tinut minte. Mi-am zis mie sa tin minte. Am tinut minte. Nu mai am spatiu in telefon, ca faceam si poza.
M-am prezentat la P1, dar am constatat cu stupoare ca masina mea nu era prezenta. Cum at veni, lipsea. Cu trei sacose grele in manute (cumparaturile de Craciun), m-am deplasat prin parcare, cautandu-mi Peugeotul meu cumparat cu truda si la care inca mai am rate.
-Era aici, nu, ma?
-Da, ma, ce naiba! P1, in p mea!
Dupa ce am dat o raita si pe la P2, pana la P18, m-am indreptat hotarat spre ghereta portarului.
-Mi-au furat masina.
Domnul portar, carunt si intelept, trecut prin viata si prin multe intamplari cu din astia ca mine, zice:
-Matale te-ai uitat bine? Unde era?
-La P1!
-La P1, intareste si prietenul meu.
Chipul portarului se lumineaza brusc si capata expresia aia blanda numita “inca doi cretini au venit la ghereta mea”.
-P1 de la minus 1 sau P1 de mai sus?
-A…
-A…
Si plecam amandoi la P1, ala de mai sus.
Dupa cinci minute de cautari, am constatat cu bucurie, chiar cu fericire, ca nu sunt prost. Usurat, m-am intors ranjind la portarul din ghereta de termopan:
-Haaam, nu ieee! Masina nu ieeee! Acum ma credeti ca nu sunt prost?
-S-a furat! zice si al doilea ametit.
Omul trage oblonul, lipeste cu guma pe geam o hartiuta A4 cu INCHIS si merge cu noi la P1. La primul P1, masina mea nu era. I-am zis zis:
-E Peugeot! Vedeti pe aici vreun Peugeot? E unul gri. B-10-FF…
Apoi ne-am deplasat impreuna la celalat P1, de mai sus. Lasam pungile pe jos si incepem sa dam roata in parcare, noi doi si portarul.
-Nici aici NU E? Vedeti B-10-FFZ? NU vedeti! strig eu fericit.
Dam sa plecam la ghereta portarului. Il conving ca trebuie sa ne uitam pe inregistrari, ca e treaba serioasa si vom afla impreuna cine mi-a furat Peugeotul. Cand sa luam liftul, simt ca ma trage cineva de mana. Era mutulica, prietenul. Sopteste:
-Ma, cine e cu Opelul ala al tau? E soacra-ta in mall? Ne duce ea acasa?
A fost momentul in care am avut o revelatie. Cam cum au oamenii care ajung la Arsenie Boca. Un moment de magie. M-am intors pe calcaie spre portarul care era in spatele nostru si i-am zis:
-Stiti ceva?! Ia mai dati-o incolo de masina, o caut maine mai pe liniste!
-Haideti, domnule, sa ne uitam pe camera, sa declaram la Politie…
-Nu, nu ca am obosit! Luam un taxi. Aia e…
I-am dat 10 lei si i-am multumit pentru rabdare, apoi l-am lasat sa plece. Ne-am intors, ne-am urcat in Opel si am trecut pe langa ghereta portarului cu rusinea in gat, dar si cu gluga trasa pe ochi. De sub punga de cadouri cu care prietenul meu isi acoperea fata, aud o voce revoltata:
-Io sa tin minte cu ce masina am venit, ma?!

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”