Poloneza Weronika din Mamaia.

Oferta, 3 carti=59 de ron!

Mergeam dimineata cu ai mei la plaja, era prin anii ’80.
“Porumb proaspat”, “poze cu maimuta”, “luati bilete la cel mai tare spectacol de pe Litoral”, cam asta strigau oamenii cu goarne. La un moment dat, cred ca era prin ’84, un barbat din gasca noastra de prieteni a venit la cearsaf si a zis:
-AU VENIT POLONEZII!
Tata s-a trezit din motaiala si a sarit imediat:
-Sando, da-mi bani!
Un gard lung de beton, tocmai in capatul plajei, departe de tot. Am fost avertizat in prealabil de tata sa inchid ochii daca vad ceva aiurea.
-Lasa-l, ba, ca e mare, are 9 ani! a zis prietenul de familie.
Gardul ala de beton, ca la cimitir, avea niste crapaturi de care se lipeau romanii, in special barbatii. Ajungem la cabina, tata ii da o momeda de 5 lei unui paznic si intram. Acolo, nudiste. Zeci de nudist. Unele dintre ele aveau intinse pe jos cearsafuri pe care erau diverse produse: de la uscatoare de par, dresuri, kilograme de Biseptol,  sapunuri, spray, sutiene, bluze, pana la gume Turbo cu surprize, la 3 lei bucata.
La un moment dat, vedem o imbulzeala mare de tot, in dreptul unui cearsaf. Ne inghesuim noi cum putem, dam din coate. Eu, fiind mai mic, ma strecor prin gramada si ajung in fata.
Atunci am vazut-o pe poloneza Weronika. Stiu ca o chema asa pentru ca barbatii o intrebau cum o cheama, iar ea le raspundea. Aia spuneau „Veroico, da-mi un fohn portocaliu”, ea le raspundea razand:
-Weronika, with k.
Era blonda, cu cativa pistrui pe nas, cam la 20 de ani si zambea cu toata fata. Si goala. Cu sani pistruiati si alte lucruri despre care nu as intra acum in detaliu. Si goala. Arata perfect, ca din Neckermann. O vedeam parca facand reclama la un sampon sau stand tolanita pe vreo bancheta nemteasca de pus in gradina. Si goala. De cate ori vindea ceva, isi trecea mana prin par, si-l ducea dupa ureche, apoi striga un:
-Ouuu, dziecki! Mul-tu-meeesc!
Barbatii se imbranceau. Sincer, cred ca pe niciunul nu il interesa ce vinde Weronika, adica sunt sigur de asta. Mai ales ca ea vindea ceva mai scump decat altii. Guma Turbo, spre exemplu, era 5 lei, cu 2 lei mai scumpa.
Dar stiu ceva: in vacanta aia de vara, in 10 zile de stat la mare, eu, tatal meu, si prietenul nostru, am fost “la polonezi” de doua ori pe zi, in fiecare zi. Si am mancat mai multa guma Turbo decat am mancat in toata viata mea. Am luat zece cutii de Biseptol, ca poate ne durea capul de trei ori pe zi. Si ne-am cumparat trei uscatoare de par portocalii, ca poate au nevoie si vecinii de la Bucuresti. Toti le ziceau “fionuri”. Si mama s-a ales cu atatea creme de corp si spray-uri de corp si spray-uri nazale si dresuri, ca i-au ajuns pentru urmatorii 5 ani.
Weronika, alimentata cu marfa din portbagajul prietenului ei, care avea in Polski Fiat parcat in apropiere, a facut in anul ala mai multi bani decat toti polonezii la un loc. Dar merita, avea in sange arta vanzarii.
De a doua zi, m-au trimis in fiecare dimineata sa ma uit prin crapatura gardului si sa anunt cand vin polonezii. Ce nu stiau romancele din grup era ca polonezii erau acolo de dimineata, dar ca noi toti, absolut toti, o asteptam pe Weronika. In ultima zi de vacanta, cand m-am intors in fuga la cearsat si am urlat:
-Au venit polonezii! Repede! Repede!
Barbatii din grup au cerut imediat bani nevestelor.
-Daca mai iei inca un fohn, nu mai bei bere o saptamana! a zis mama.

Am facut provizii, si acum mai avem doua.

Apoi, in drum spre nudisti, un barbat de la cearsaful de langa m-a luat de mana:
-Ce polonezi?
-Weronika.
-Nevastaaa, da-mi bani! Ma duc sa iau niste gume la ala mic de la polonezi.

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”