Acum cativa ani, aveam un vecin pe nume Nea Costache. Model ca in reclama, fabricat prin 1955, purtator de pantaloni de trening cu dunga alba. Probabil ca mai are si alti pantaloni,dar eu nu i-am vazut niciodata. Nea Costache locuia fix deasupra mea.
Dupa ce adormeau copiii, apucam sa stau si eu zece minute cu ochii in tavan, fara sa fac nimic. Apoi, adormeam bustean, iar pe la pe la 3 dimineata, auzeam un:
-Ca la Saint Tropeeeez!
Eu, mort de somn, pun perna pe cap. In urmatoarea ora au inceput povesti muzicale despre buzele tale, dusmanii mor pe mine, smecheru’ care face bani, ce gagica belea. Pe aia cu “dusmanii mor pe mine” nu am inteles-o, dar e si vina mea, fiind orele tarzii.
Pe la 4 dimineata mi-am luat inima in dinti si papucii in picioare si m-am prezentat la usa lui Nea Costache. Bat o data, de doua ori. Nimic. Renunt, imi fac o cafea si astept dimineata ca sa plec la munca.
A doua zi il gasesc la magazin:
-Nea Costache, poti sa dai manelele mai incet?
-Ce manele, Silviu? Sa mor io, sa nu mai prind ziua de ieri daca eu bag manele! Eu am dormit dus azi noapte.
Peste trei zile, la fel, dar pe la ora 4. Bat la usa, se prezinta omul in trening, sprijinindu-se de prag:
-Hai, vecineee! Hai sa o asculti pe aia cu Florinel!
-Bine, bine, dar dati incep ca dorm copiii.
-Lasa, tata, ca si ei asculta pe naspa la petreceri, sa nu mai prind eu ziua de ieri daca nu e asa!
-Au 5, 6 ani…
-Lasa, tata! Stii tu ce face ei la petreceri?
Dupa vreo patru nopti albe, i-am trimis Politia la usa. Foarte de treaba oamenii, au venit si i-au aplicat o amenda de vreo 1000 de lei. Apoi inca una si inca una.
-Ne pare rau, dar nu avem dreptul sa intram in casa lui. Tot ce putem face e sa ii dem amenda pentru tulburarea linistii publice.
Nea Costache stia ca eu am chemat Politia, dar n-avea pica pe mine, fiind suflet bun. Cand ma intalneam cu el la magazin, ma imbratisa:
-Hai, vecine, da-te pe brazda, da-o dracu! O viata avem!
A doua zi i-am facut cadou o pereche de casti de fite, ultima generatie, fara fir. O gramada de bani m-au costat.
-Le pui la ureche si dai cat poti de tare, da?
Noapte, manele. Iar manele.
-Nu pot ca ma incurca la urechi, imi face o rana, vecine! Tu vrei sa ma omori?
Dupa vreun an frumos la bloc, in care am ascultat cam tot ce e pe piata manelelor, de am ajuns sa ii stiu dedicatiile pe de rost, gandindu-ma si ca ai mei copii au crescut, am zis ca trebuie sa iau o casa.
Singura conditie a mea si a nevestei a fost ca acea casa sa fie undeva, la marginea Bucurestiului, la cel putin 50 de metri de prima casa. Spre 100. Asa ca am facut credite pe zeci de ani, credite la credite, refinantari, Olx vindem mobila, hai sa mai luam niste bani de la prieteni, din astea. Clasic.
Si pentru ca viata e totusi frumoasa, am stat vreo sase luni singuri, in camp, fara drum asfaltat, ca triburile din Brazilia, departe de treningul lui Nea Costache. Liniste, auzeam greierasii.
Acum ceva vreme, in spatele casei mele si-a construit un nene un bloculet de doua etaje. Singurul din camp. Altul nu e. Nu mare lucru, vreo 8 apartamente scoase la vanzare. Acum, am o intrebare pentru voi:
Ghiciti cine a venit la gardul meu azi dimineata sa imi spuna ca s-a mutat la etajul 2, ala cel mai apropiat de dormitorul meu?
Nu da banii pe prostii, ia carti iubitei de Valentine’s:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
