Ma duc sa-mi iau ratia pe cartela
Aveam o ratie la zahar, ulei, faina, malai, carne unt, oua.
Spre exemplu, un om avea dreptul la jumatate de paine pe zi.
Aveam ratie si la benzina: 2 canistre pe luna.
Sa stai si sa vorbesti pe fir
Nu, nu ne urcam pe niciun fir.
Doar formam un numar de telefon la care stiam ca nu raspunde nimeni.
Apoi, printre apeluri, tipam unii la altii, ne ceream numere de telefon, agatam fete, etc…
Este stramosul chat-ului, al mesenger-ului si al whats upp.
Mergem in tabara de PTAP
Din cand in cand, elevii erau trimisi in diferite tabere de instructie.
Imagineaza-ti o chestie stupida si inutila. Orice chestie. Ei bine, noi o faceam in tabara aia:
Culegeam cartofi, saream peste garduri, alergam, si, din and in cand, trageam cu arma.
Toate acestea imbracati in uniforme cu doua numere mai mari.
Partea buna era ca erau si baieti si fete.
Cand nu picam morti de oboseala seara, aveam chiar parte de distractie.
Asteptam un telefon
Nu, nu se lansa vreun nou model de telefon cu disc, cum se lanseaza acum Samsung 180.
Pur si simplu trebuia sa ajungem acasa la o anumita ora, pentru ca urma sa sune telefonul.
Daca inainte sa vorbesti auzeai 3 piuituri era nasol.
Erai dusman al poporului si te asculta Securitatea.
Sa prindem bulgarii
Sambata seara bagau filme pe care chiar puteai sa le vezi.
In sensul ca nu erau filme romanesti cu santier.
Problema era ca nu le difuzau romanii, ci bulgarii. Mai precis “Balgarska Televizia” .
Daca erai din sudul tarii, o antena complicata, formata dintr-un lighean si niste sarme, te ajuta sa „prinzi bulgarii”.
Nu alergam dupa ei, ci doar le capturam semnalul in ligheanul nostru.
Daca aveai noroc, dupa catia ani ajungeai sa intelegi vreo 50 de cuvinte in bulgareste.
Multi bucuresteni erau deja bilingvi si urmareau in special Studio X, adica filmele difuzate sambata seara.
Doamna din imagine e Linda Karatista, care pentru noi era cat Van Damme, Stallone si inca vreo 10 la un loc.
OFERTA DE TOAMNA: 3 carti=59 de ron.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
*pentru ultimele articole, da LIKE la pagina de facebook/cronicipebune
Citeste si:
Cei din estul tarii prindeau rusii.Sa nu-i spui lui Putin ca le furam semnalul (wifi) cu antena-sutien! 🙂
Stiu, da. Dar nu stiu de antena sutien, trebuie sa imi scrii de ea:)) Cum era facuta?
Iar cei din vest, sarbii.
In vest prindeam sarbii cu antena de pe bloc. Nu intelegeam absolut nimic dar din cand in cand prindeam desene animate faine.
In vest, (Arad), in ’88 prindeam cu o antena mai inalta de 3 metri si 12 elementi, 3 posturi de unguri si 3 sarbesti. Chiar erau filme, muzica si desene animate si sarbii dadeau xxx sfarsitul de saptamana, aveam 14 ani pe vremea aia. O tin minte Linda, toti eram in limba dupa ea 🙂 .
Telefon cu disc…pe unde lucrez am gasit unul acu’ vreo doua luni, identic cu asta din poza, (il vedeti in pozele postate pe FB), l-am adus acasa, l-am curatat si il tin pe post de bibelou, langa poza lui tata care are 91 de ani si a folosit astfel de telefoane zeci de ani.
Cartela…am folosit-o cativa ani, cand eram copil, de prin clasa a III-a a IV-a si locuiam in Tg. Lapus. (In ’86 ne-am mutat la Bistrita si acolo nu mai erau cartele)…stateam la coada la paine vreo doua ore, pana venea masina de paine…coada la butelii, la ulei, la zahar…toate erau pe cartela, parintii ne trimiteau cu sacosa sa stam la coada, cu banii in ea si noi le lasam in sir indian langa zidul magazinului, sa tinem randul si alergam ca nebunii…nu ne fura nimeni sacosa cu banii in ea…
91, wow! Sa iti traiasca!
Noi un Cluj nu prindeam străini…. Dar pe Linda mi-o amintesc!!!!!! Bătea ka toti de-i lua zbenguie! Ce tare era! Asa-i ca era in maghiara?!!
Era in bulgareste la noi…
eu am niste minute de la telkom pentru folosit pe fix… si evident… tata a instalat un telefon antic, cu disc pe post de fix. e smecher.. mereu am fost fascinata de sunetul scos de discul rotativ pe masura ce formezi numarul, functioneaza perfect.
🙂
Vorbitul „pe fir”, wooooow… taticul chatului de astazi…
Inainte sa apara centralele digitale, dupa primele 3 cifre cu care incepea
numarul de telefon stiai cu aproximatie in ce cartier locuieste posesorul.
667 sau 668 erau obligatoriu in Pajura, Bucurestii Noi sau Damaroaia.
Tot cartierul Drumul Taberei avea 725, 726, 745, 746, 777 si 778. Nimic altceva.
Daca stiai ce cifre sa pui in coada numarului care incepea cu aceste cifre si
asta toata pustimea stia, deci n-o sa „devoalez” aici, intrai pe „fir”.
Tare se considera faptul ca era gratis. Si vorbeai ore intregi. Nu era nimic
ilegal pentru ca practic nu formai nicaieri, era poate doar imoral pentru ca iti
zapaceai vecinii, spre distractia telefonistelor de serviciu care stiau de „firisti”
si cu care, nu de putine ori intrai in vorba. Si socializarea „functiona” la maximum.
Va mai amintiti? „Alo alo, aici Vânatorul, ma aude cineva?”
sau „Iubito, m-auzi” ? „Alo-alo aici Aha” ! Remember? „Alo-alo aici Pisicuta,
ma aude cineva”? „Da-mi si mie numarul tau”. Obligatoriu toti incepeau cu „Alo-alo”.
Suna caraghios poate, acum, pentru cei care nu au trait asa ceva, dar dupa
o ora – doua de stat pe fir, repet, gratuit, toti schimbau numerele de telefon,
intre ei, iar seara era toata gasca in Cismigiu, „la primul pod”.
„Buna, eu sunt Pisica”. „Eu sunt Vanatorul”. „Tu trebuie sa fii Aha”…
Urma, fara drept de apel, vizionarea unui film la Cinema Bucuresti sau la
Festival, alaturi, pe „Bulevard”. Viata, nu? Numai cine a trait-o si-o
poate aminti cu placere. Altcineva n-ar putea sa inteleaga.