Imi povesteau ai mei cand eram mic despre cele trei finale de Cupa Davis pierdute de Tiriac si Nastase. Doua la americani acasa, una la Bucuresti.
Pentru ca imi placea tenisul, mi se parea fascinant. Tata zicea mereu ca Nastase e bun, dar nu avem si al doilea jucator ca sa castigam. Cu toate astea, la Bucuresti, Stan Smith l-a învins în primul meci pe Nastase, insă Țiriac a reușit sa egaleze situatia in prima zi, printr-o victorie în fața lui Tom Gorma. Apoi am pierdut la dublu, iar a doua zi Tiriac a fost invins de Smith.
Povestea tata cu atata inversunare despre meciurile alea, incat mereu mi-am dorit sa traiesc si eu asa ceva.
Azi, Romania mai are un meci pana in finala cu Australia. Simona e buna, foarte buna. Inca nu avem o a doua jucatoare de mare nivel, asa ca ne chinuim. Batalia cea nare va fi la meciul de dublu.
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… „
