Si la Imbuibare ne-am pierdut indemanarea, nici macar la sportul asts nu mai suntem campioni mondiali, fratilor!
Prin ‘80-90, dupa masa de Paste, imi saltau ambulantele
rudele si pe vecinii rudelor de la tara, le duceau la Urziceni si nu le mai dadeau drumul 48 de ore. Pe unchiul meu nu il lasau sa plece pana nu scoteau din el cei trei litri de tuica si cel putin cinci de vin, doua pulpe de miel, drob, cele 10-15 oua, un castron mare de salata boeuf si niste mizilicuri, printre care si 20-30 de sarmale. Nu exagerez, erau trei zile grele pentru neamurile mele, iar soferul de la ambulanta, un baiat din sat, isi programa venirea in fiecare an, in ultima zi libera de Pasti. Statea linistit, parcat in fata casei, si astepta ca unchiului sau altcuiva sa i se infunde gatul si sa nu mai poata respira. Daca soferul avea noroc, o pateau doi in acelasi timp, iar el nu mai trebuia sa faca doua drumuri.
L-am vazut pe unu la televizor azi, se vaita ca l-au tinut aia doua ore in spital si i-au facut clisma. Zicea ca niciodata n-a mancat atat si ca i s-a facut rau ca a mancat prea multe oua. Patru! :)))) Patru!
Pai bai, fraiere, unchiului ii faceau o clisma in primele cinci minute cand ajungea la spital, apoi alta peste doua ore, pentru ca el intre timp manca pe ascuns niste cozonac si sase oua. Iar a treia clisma era inainte de culcare, cand era deja in coma alcoolica. Acum, in timp ce am scris eu randurile astea, el a bagat in el patru oua, in Rai, la masa cu Sfantul Pavel.
Doamne Fereste, nici la asta nu mai suntem campioni, fratilor! O sa ajunga sa ne intreaca Somalia sau cine mai stie ce tari!
