Aceasta ar putea fi o poza din viitor, daca tu n-ai vota PSD.

Ar putea fi, dar tu ai votat PSD. (poza: Facebook)

Asa ca iara cum va fi:

Dragi romani, va scriu din anul 2036…

Sunt Marius, am putin peste 40 de ani, cu 22 peste 60, traiesc tot in Romania si o duc foarte bine. Eu si cei 1,5 milioane de romani care au mai ramas. Mai suntem noi, patriotii, cei care n-au vrut sa plecam pentru ca ne iubim tara sau nu ne permite sanatatea sa iesim din ea.
Acum, in 2036, tratamentele medicale se fac dupa cele mai inalte standarde. Avem spitale bine utilate si medici pregatiti. Doua. Doua spitale mai avem si vreo 30 de medici. Au vrut si ei sa plece din tara prin 2026, dupa al patrulea mandat PSD, dar sunt batrani si netransportabili.
Salariile sunt uriase in 2036, spre deosebire de ale voastre, din 2017. Un roman ca mine, care munceste la stat, a ajuns sa castige chiar si 9000 de ron. Stiu, ti se pare uimitor, da! In sfarsit, promisiunile doamnei Olguta au fost respectate! Mai ales ca luna asta, cu 9000 de ron, am putut sa cumpar chiar si 5 paini. Am un serviciu bun, nu ma plang. Inainte, cand lucram la multinationala, castigam putin mai bine. De vreo 1000 de ori mai bine, dar era stres mare. Uneori trebuia sa si muncesc.
Dupa Marea Nationalizare din 2026 toate multinationalele s-au desfiintat, iar banii au intrat toti la noi, la romanii verzi. De ce sa ne exploateze strainii, ha? Le-au confiscat tot: cladiri, conturi, birouri. Totul e acum al statului roman. Se pot vizita fostele sedii, au fost transformate in muzee. E putin riscant totusi, ca sunt sobolani si paianjeni, dar copiii mai merg in vizita.

PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune ACEST ARTICOL NU POATE FI PRELUAT DECAT IN LIMITA A 300 DE CARACTERE, CU CITAREA SURSEI.

Despre copii: scolile sunt acum la cele mai inalte standarde. Avem manuale pentru orice, nu ca voi, in 2017! Manual pentru cum duci copilul la scoala, penru cum il lasi in clasa, pentru cum trebuie sa manance corect felia de paine in recreatia mare. De cand e domnul Pop ministru, nu mai facem nimic la intamplare, ca pe vremuri, iar toti copiii din Romania sunt fericiti! Toti trei, ca atatia mai sunt. Frati. Au chemare in Franta si pleaca saptamana viitoare si ei. Dar Guvernul ne-a asigurat ca scolile nu vor ramane parasite, ci vor fi si ele transformate in muzee.
Partidele s-au desfiintat, in sfarsit, in 2024. O adunatura de incapabili care nu facea decat sa puna bete in roate PSD. In semn de solidaritate, pentru ca romanii au cerut „desfiintarea partidelor corupte”, s-a desfiintat si PSD. Apoi s-a reinfiintat sub numele: „Partidul Iubit.” Cu aceiasi oameni. Dar doar cu doi trandafiri in logo. Altceva!

Mindruta ar comenta cu noi pe facebook, dar nu mai avem acces la net de prin 2028. Era plin de porcarii si de elemente dusmanoase, cum zice tovarasul Nelu. Care e bine, sanatos.
Seara ne distram, uitandu-ne la televizor.  La noi in oras, punem toti bani si platim curentul pentru un televizor, amplasat acasa la niste prieteni. Macar nu trebuie sa mai dam banii pe baterii pentru telecomanda, avand un singur canal. Domnul Gadea apare si injura imperialistii americani si, din cand in cand, mai are cate un invitat din Coreea de Nord. Aproape ca le-am invatat limba.
Transportul s-a rezolvat, nu mai e aglomeratia din 2017, haosul ala cumplit. Tarom  nu mai exista, ca oamenii fug din tara pe jos, CFR e la fier vechi, ca ne manca zilele. Benzina nu mai mai au multi oameni, ci doar vreo 100 000. Deci e liber pe strazi. Imi amintesc cand eram mai tanar, prin 2020. Atunci am mirosit ultima data o picatura de benzina. Am bagat-o intr-o clepsidra si i-am pus un snur. A fost cadoul de nunta pentru sotia mea, in loc de verigheta. Am fi fost si acum fericiti, daca ea nu ar fi fugit in Bulgaria, in 2030.
Industria merge si ea bine in Romania, de cand au plecat strainii de la multinationale, care ne sugeau sangel. Cele 4 fabrici de paine au peste 100 de angajati, iar presedintele Liviu ne-a promis ca, daca totul va merge bine, la anu’ vor mai angaja doi oameni. Daca vor mai fi doi oameni care sa poata munci, pentru ca avem peste 1 400 000 de pensionari.
O sa intrebati: totusi, ce fac ceilalti 100 000 de romani in 2032? Ca nu ne iese socoteala pana la 1 500 000. Va asigur ca fac bine! O duc exceptional si nu ar pleca din tara lor pentru nimic in lume! Au masini de lux, au case imense, mananca chiar si 5 mese pe zi, iar mai mult de jumatate si-au luat avioane personale. Sunt niste romani fericiti! Toti inscrisi in Partidul Iubit si fac parte din Guvern si Parlament.
Prostilor!

OFERTA! 3 CARTI=59 de ron.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele aici: http://bookzone.ro/produs/pachet-cronici-3volume

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

Fragment din carte: :

Verișoara Lenuța scrie de dragoste și amor. Fiorul ei liric i-a impresionat pe toți din sat, de la învățătoare până la profesoarele de toate limbile pe care le-a avut vreodată. Iar talentul ei la narațiune a generat aplauze la toate competițiile naționale la care a participat. Îmi amintesc că, odată, mă aflam pe o scenă din București.
Aveam vreo 10 ani, când o doamnă cu ochelari a spus în microfon, extrem de pătrunsă, cu lacrimi în ochi și pe nas: – Fără Ileana B., poezia contemporană nu ar exista!
Îmi amintesc bine momentul, pentru că imediat am întrebat-o pe mama:
– Cine e Ileana B.? Și ce înseamnă „contemporan”?
Ileana B. e Lenuța. Numele din naștere semăna mai mult a diminutiv, decât a pseudonim demn de talentul ei. Lenuța, o fată cu trăsături frumoase, ca mai toți din neam, cu puțin peste 100 de kilograme de materie bine repartizată, a fost invitată de onoare la Botez. Drept mulțumire, a trimis câte o scrisoare fiecărui om prezent la eveniment:
„Când mireasma iubirii și a duminicii plutește în frumosul București în culori de pastel, când se îngemânează anotimpurile, eliberând în eter o feerie de culori și sentimente, când noaptea părăsește ce e lumesc, iar zorile dau viață, când zorii nașterii a doua ființe minunate s-au ivit, am purces toți la Taina Sfântă a Botezului. Chinurile părăsirii acestei lumi, desprinderea de matcă și de familie e cel mai dureros lucru.”- Ileana B.
Acum, poate nu sunteți familiarizați cu limbajul geniilor și aș risca o traducere: „Duminică, imediat ce am intrat în curtea bisericii, ne-a izbit un miros puternic de flori și de tămâie. În jurul sicriului așezat pe un fel de roabă mai mare, două femei plângeau un mort. De aici și „desprinderea de matcă”, revelată de Ileana B. Celelalte rude stăteau cu capetele plecate, își dădeau coate, se uitau la ceas și fumau pe ascuns. În spatele curții, un bețiv ardea o grămadă de bălegar. De aici și „mireasma iubirii”.”
Scrisoarea, copiată de mâna ei de 60-70 de ori, continua așa (traducerea, în paranteză): „Taina Sfântă a Botezului a fost o încercare neașteptată, deopotrivă pentru cei neinițiați și pentru cei cunoscători. Uneori, cele mai grele răspunsuri vin de unde te aștepți mai puțin.” (Preotul era beat mangă. Rudele mele au început să îl înjure și au vrut să plece. Am rămas pentru că unchiul a spus că „și bețivii e oameni buni.”)
.”