Extremistii- cea mai trista specie umana.

Noile carti, cu love, fun si ardei iute, de aici:

As putea sa o spun pe ocolite, in fraze lungi, dar esenta ar fi aceeasi. Am un mesaj si pentru romanii extremisti, si pentru ungurii extremisti, care se lupta pentru un mare nimic intr-un cimitir, langa cimitir, pe gardul cimitirului.
Mesajul este simplu: fratilor,
sunteti tampiti!

Povestea de la Valea Uzului e asa: mai intai un primar ALDE, din Darmanesti, a extins cimitirul cu de la sine sine putere. Daca au fost cruci de beton amplasate pe locurile unde erau inmormantati eroi maghiari. asta e o mizerie a primarului. Cimitir din 1917, in care sunt ingropati oameni de 7 nationalitati. Nu stiu daca primarul asta e si extremist sau doar prost. Prost primar sigur e, dar aflat in campanie electorala a vrut sa faca un gest ca sa fie votat de romanii verzi. Atat a putut el sa gandeasca. Cativa extremisti de nationalitate maghiara au acoperit crucile cu saci, considerand ca cimitirul e in Sanmartin, iar ei nu au fost intrebati. Asta e primul grup de cretini: extremistii unguri.

Apoi intervine  grupul de extremisti romani, aia cu steagul si crucea, gata sa omoare oricand un ungur si sa il puna la protap. Intotdeauna astia sunt si crestini. Fara o motivatie religioasa, baietii nu se urnesc, asta le da putere. In general, sunt si agramati. (“pierii”)

Asa s-a iscat razboiul. Unii rup gardurile cimitirului, altii fug, apoi riposteaza. Cruci rupte, scandari de doi bani, nebunie. Si o jandarmerie infecta, care asteapta primul pumn, prima scanteie dezastruoasa, o jandarmerie care nu e in stare sa ia pe sus pe aia din cele doua grupari extremiste, sa ii bage odata in dube si sa ii inchida cate doi in celula. Roman cu ungur, roman cu ungur. Extremist cu extremist. Sa stea acolo cativa ani, pana le vine mintea la cap. Sa stea acolo pana realizeaza ca Europa se dezvolta, ca altii au spitale si sosele, ca altii au salarii bune si muncesc mai putin, ba chiar dorm doua ore la pranz la siesta, iar noi stam ca prostii si ne certam la gardul unui cimitir.

Extremismul, al oricui ar fi, n-a adus nimic bun niciodata. Si nu va aduce nici acum. Asta e o boala a oamenilor limitati care nu-s in stare sa inteleaga ca pe lumea asta unii au piele galbena, neagra, ca altii sunt homosexuali, ca altii s-au nascut vorbind in romana sau maghiara.

In loc de miile de ore de Religie din scoala, as face  niste educatie. Le-as explica pustilor ca suntem diferiti si ca asa vom fi mereu pe pamantul asta, cat va fi el. Si care nu e plat.

Doamne Fereste, fratilor! Am ajuns sa vedem legionari in Romania anului 2019.

OFERTA! 3 CARTI=59 de ron.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”