Oferta:
Citesc siderat cum unii trag de bietul copil sa vina in tara, altii trag de el sa ramana in America. Senzatia mea e ca fiecare se impinge in copil, il trage de mana, presa ii stoarce lacrimile, poporul urla pe Facebook. Cred ca suntem un neam impartit mereu in tabere, lipsit de nuante, iar podurile dintre noi sunt distruse. Daca adevarul e undeva la mijloc, nu o sa il gasim niciodata.
Simt, cititind postari, ca fiecare vrea o bucatica din copilul ala. Cumva, nici nu mai conteaza cum se simte fetita, nu mai intereseaza pe nimeni. Important e sa ni se des dreptate, sa ne aplaude cineva cand emitem pareri.
Pe copilul ala l-a intrebat cineva ce simte? Mai conteaza, fratilor? Sunt mii de copii pe liste de adoptii in Romania, iar Statul isi bate joc de ei in fiecare zi. Stiati asta, stim asta in fiecare zi, de ani buni. Am scris cateva articole pe tema asta si multi oameni care lucreaza in sistem mi-au spus ca nu e asa, ca mint, ca la noi e toz totul, ca suntem parte din UE.
Daca esti parinte si vrei sa adopti un copil, treci prin Furcile Caudine, urci Golgota. E mai usor sa faci rost de un AKM la Bucuresti, sa iti iei elefant si tigru si sa ii tii in curtea din Rahova decat sa adopti un copil. E o bataie de joc, iar copiii sufera mereu, ei sunt mereu la mijloc, intre legi, hartogaraie cat cuprinde, spagi, pile si alte mizerii.
Nu-s in tabara care cere ca acel copil sa ramana in SUA, nu-s in tabara celor care il vor in oras. Habar nu am, fratilor, care e adevarul. Nu e domeniul meu. Dar sunt in tabara alora care cer ca un copil sa nu fie tratat ca o vita. Si nu vorbesc doar de acest caz, ci de TOATE adoptiile. Asta de ce nu ne revolta in fiecare zi?! Retorica.
Cititi ce scrie Gabriel, trecut printr-o Casa de Copii.
Citeste:
