Asa ar fi trebuit sa arate scrisoarea de autosuspendare a lui Victor Poanta:
„Rovana, Ecaterina, Liviu, fă Doino,
Acum 20 de ani eram un copil cu cateva tuleie in barba, care cerşea atentie in fata usii partidului. Exact ca acum.
V-am iubit.
Ati fost prima mea dragoste, m-ati primit in randurile voastre si m-ati facut sa ma simt barbat.
Nu stiu cand s-a rupt, dar iubirea noastra nu mai este cum era la inceput.
Ma uit la pozele voastre din perioada cand eram fericiti impreuna si bocesc.
Sunt singur.
Ceva s-a rupt intre noi…Nu imi amintesc cand.
Poate cand cineva dintre voi mi-a sugerat sa plec si s-a uitat gales la Oprea…M-ati inselat cu Oprea cat am fost plecat, inimile mele?
Oare el va fi urmatorul ales? Gandul ca el va atinge locurile din partid pe care le-am atins doar eu ma infioara.
Nu pot sa accept ideea ca alt barbat va fi sarutat de buzele voastre iubitoare.
Sper sa va iubeasca macar pe jumatate din cat v-am iubit eu.
Sunt distrus…
Rovana, uite poza de la congres, de acum 6-7 ani. Aminteste-ti cum stateam impreuna si il barfeam pe Geoana. Apoi, am ras de el cand a pierdut alegerile. Am trait moment minunate impreuna…Am lacrimi in gura cand scriu aceste randuri.
Liviu, am un fototapet din living cu o poza de la inundatii. Iti amintesti plimbarile noastre romantice cu barca? Nimeni nu era ca noi, Liviu. Atat de frumos ti se reflecta mustata in razele soarelui…Atat de smecher erai cand tipai la aia care impingeau barca…Esti atat de bun, Liviu.
Dan Sova, mielutul meu sacrificat si bun. Te-ai dus inainte sa netezesti drumul, Danut, si nu m-ai dat in gat. Nu voi uita asta niciodata. Strang la piept sticluta de mir daruita de tine si o umplu cu lacrimi. Esti minunat!
Darius, am si acum tabloul de la tine. Cel cu o inimioara mare si rosie, in care ai ascuns alt tablou cu o inimioara mare si rosie, mult mai valoros. Il pastrez ca pe o amintire draga, Darius.
Vanghelie..te-am iubit chiar si la despartire, cand ti-am spus: „M**e, Mareane!” E tot o forma de iubire.
Cati Andronescu…cu tine nu am nicio amintire. Imi amintesc vag cum arati.
Fa, Doino…tare taranca mai esti!
Pe ceilalti din partid nu prea ii cunosc, dar sunt sigur ca daca i-as fi cunoscut am fi trait momente minunate impreuna.
Nu am vrut nimic special de la voi, ci doar pur si simplu am cautat pe cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt. Apoi, sa ma adore si sa ma linguseasca.
Suflete pereche, timpul nostru impreuna s-a scurs.
Eu trebuie sa plec cativa ani intr-un loc racoros si trebuie sa ma despart de voi.
Am inima ruptă si frântă…
Mi se rupe de voi, dar mi se frânge pentru mine…
Adio, dar raman cu voi!”
VIOREL
PS: Nu, nu am copiat aceasta scrisoare dintr-o revista pentru femei.
.
Cred ca intra toti la inchisoare… ce pierdere doar ce si-au umplut putin buzunarele si trebuie sa lase locul de furat 🙁
Stai linistit. Asta cu demisia din partid e doar de fatada. nu pierde nimic. esential pentru sobolan e sa tina de postul de parlamentar care ii garanteaza imunitatea.
Clar.