Cand eram student strangeam bani de hamsii, sa imi ajunga la Costinesti, la pranz, o saptamana. In timpul anului, bagam o colaborare la un ziar de sport si alergam la meciuri intre doua cursuri. Daca ma abtineam practic de la bere in luna mai, aveam sanse sa strang si bani si de mamaliga pe plaja. Mujdeiul era inclus.
De bilet de tren nu se punea problema, faceam cheta si dadeam nasului din saracia noastra. Eram niste spagari evazionisti, dar cine nu e asa in timpul facultatii e baiat de bani gata. Iar eu nu eram. In anii in care eram mai cumpatat bagam covrigi la greu la pranz si nu cheltuiam banii pe saorma, luam si banii de bursa, apoi eram regele berii din Costinesti, adica imi permiteam in unele zile chiar si patru bucati. Le caram de la magazin, de la un kilometru de plaja, de la un birt de langa porumb, ca erau mai ieftine. Pana la plaja se raceau, dar nu prea conta, important era ca mergeam impreuna si radeam ca prostii din orice. Odata am ras ore in sir ca unei fete i s-a rupt sutienul, iar prietenul a fost nevoit sa mearga tot drumul cu mainile pe sani ca sa ii acopere.
Dormeam in curtea unuia, inghesuiti cate 20 de oameni in patru corturi, si tin minte ca in doua dintre ele ploua in draci, dar asta era perfect pentru ca fetele, colegele studente, te foloseau drept umbrela. Nu era bine sa mergi cuplat pentru ca iti limitai mult optiunile si nu te puteai retrage seara la 100 de metri de ceilati la o discutie cu vreo coleguta sau cu prietena ei din Galati.
Avantajul era ca puteam fura porumb in voie si il gateam la foc de tabara in fiecare seara, iar un coleg mai dibaci ne canta la chitara. Am mancat in anii aia atata porumb, incat acum fac niste bubite pe piele doar cand il vad.
Nu era Neversea, dar se mai indurau niste trupe de rock si faceau concerte moca pe plaja. Tin minte ca odata am baut o bere cu un solist, nu ii spun numele, care ni se vaita ca nimeni nu mai vrea rock si ca toti se duc la sushele “comice” din Teatrul de Vara si la concertele cu Genius, Valahia cu “Banana” si alte mizerii. Ne-a dat cate un paharel de vodca, iar noua ni s-a parut ca l-am prins pe Dumnezeu de picior, ca am devenit brusc tribul lui ales. I-am spus peste ani, cand l-am intanit, ca a facut niste studenti fericiti si mi-a spus ca era atat de beat incat nu isi aminteste nimic din anii aia.
Si simteam libertatea aia a omului care nu depinde de nimeni, cat timp are plaja, marea, epava, hamsia si porumbul.
Eram tristi, acum e misto, toti au bani de mancare, de tigari si de concerte. Sincer, as vrea sa fiu acum student, sa ma trimita ai mei la mare cu 1000 de euro, sa ma inghesui intr-un club, sa trag de niste cocktail-uri indoite cu apa pana la 4 dimineata, sa ma inghesui sa fac rezervare la baldachin, iar la pranz sa pap juma de portie de scoici flambate si un smothie de fructul pasiunii, iat seara sa dau o gramada de bani la un festival la care sa dau din cap pe doua note.
M-am razgandit. N-as vrea. Daca as fi acum student, m-as duce pe saracie la Sulina, departe. Cu gasca mea, cu muzica mea. Cat timp ai marea, berea si hamsia, totul e perfect. Restul e industrie.
Oferta. Nu dati prostii la copii, luati carti si hamsii:
