DA, Luuuna, dar numai dacă in acelasi timp iei si o aspirină.
„Andreea, iubiţica mea, câtă dreptate ai! Chiar acum, cand iti scriu, am terminat o căutare, iar ea face duş.
Te iubesc, o să te caut neincetat toată viata. Peste tot: in zambetul prietenelor tale, pe buzele vecinelor tale, in spatele oricărei fete intâlnite…
Nu te găsesc nicicum! Unde te ascunzi?
Te-ai intors la origini ca să te regăsesti? Mama ta e acasă?”
Narcis, sunt din ce in ce mai mult oameni intelepti pe facebook. Acest citat este excelent pentru Andreea!
Asadar, o sfătuiesti să stea in ea insăsi si să nu mai umble brambura prin alţi oameni?
Dar, ce o să facă sărăcuţa cand o să isi facă un prieten nou?
Te-ar alinta si te-ar strânge mult, mult si puternic, in brate, dar cred că ai făcut-o tu inainte cu el.
O rugăminte, pentru cei mai sensibili de inimă: Data viitoare cand iti faci un selfie, poti mai intai să scapi de cadavru?
p
Aaaa! Si E.T. ce a raspuns?
Cititul desteapta! Oferta la carti/
Domana Vanessa, să il stăpâniţi sănătoasă si la mai mare!
In ceea ce mă priveste, o singură dorinţă am: să nu fiu prin preajmă cand explodează!
Atât.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„– Bunica… a murit bunica! Azi-dimineaţă…
Unchiul se ridică în picioare şi se închină.
– Bunica?! Haoleeeu! A murit bunica?
Totuşi, i-a luat puţin să îşi dea seama pe ce lume este. Mă aşteptam ca această discuţie să dureze cel puţin două ore. Treizeci de ani de alcoolism omoară neuronii pe capete!
Unchiul meu e acum ca un copil mai mare. Aseară, înainte de înmormântare, tata l-a prins în camera de veghe, zisă şi bucătăria, unde era depusă bunica. Stătea lângă coșciug şi o ruga să îi facă de mâncare.
– Săraca Buni! ţipă unchiul şi ridică un pahar de ţuică. Să bem pentru morţi!
Şi toarnă pe covor un sfert de picătură.
– Morţii cu morţii şi noi cu noi! Nu risipim băutura! Lăutari avem?
– Tată, noi sigur suntem rude cu ăsta? mă întreabă Mini Silviu.
– Tată, noi sigur suntem rude cu ăsta? îl întreb şi eu pe tata.
Sunt multe momente când am şi eu îndoieli.
Pe drumul spre casă, Amelia mi-a spus că „totuşi o iubea pe bunica, aşa nebună cum era“, iar Mini Amelia:
– Am fost întotdeauna invidioasă pe fetele care îmi povesteau despre bunicile lor care le ţineau pe genunchi, le spuneau poveşti şi le dădeau sfaturi. Bunica mea mi-a dat numai râie.
– Şi mâncare, a completat Amy. Dacă nu era ea, aveam cu cinci kilograme mai puţin.
Şi am râs toţi. Dacă bunica avea o calitate, aia era: ne îndopa pe toţi ca pe porci.”
.”
