” Mai multi colegi mi-au spus ca eu as putea fi un presedinte de partid inteligent, daca nu ar fi ea. Niciun coleg nu ii este teama sa imi zica adevarul, pentru ca in partid este demonstratie. Democratie. Mi-a zis chiar ieri Orlando:
-Doamna Viorica, daca nu ar fi Gramatica asta, creed ca ati avea o imagine mult mai buna!
Altii mi-au mai spus pe la ureche ca ea e tot timpul pornita impotriva mea si ca ma face de ras. Mi-au spus chiar:
-V-ati prezentat ok la conferinta de presa. Daca nu va facea de ras Gramatica asta nenorocita!
Asa ca m-am hotarat sa o dau afara din partid. Am dat email, ma rog, l-am pus pe Codrin sa dea ca eu nu stiu de unde se deschide calculatorul, dar o sa invat. Am scris sa o dea afara, oricine ar fie ea, ca eu nu am auzit de ea si sa se mute dracu la ALDE, daca tot ma vorbeste atata de rau.
Toata lumea mi-a raspuns la email, mi-a citit Codrin, cu fatza aia zambitoare si unii cu iconite din alea cu moace galbene care rad cu lacrimi. Am dedus ca orice om din PSD nu ii place de ea, de Gramatica, si unii mi-a raspuns cu fetze din acelea galbene care zambesc, iar altii chiar cu maimutoi din aia care rad cu lacrimi. Unul m-a intrebat: „A, erati serioasa?” L-am dat afara din partid, sa stie ca eu nu glumesc niciodata cu ceva serios. Procesul continua, mi-a mai zis colegii ca ma mai tradeaza cineva:
-V-a tradat iar acordul, sa stiti!
Cand pun mana pe Acord asta, va avea acelasi drum ca Gramatica! Nu e loc pentru tradatori,” a incheiat doamna Dancila.
Cartile desteapta! Dar nu chiar pe toata lumea. Ai oferta:
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”
p
Asa ca m-am hotarat sa o dau afara din partid. Am dat email, ma rog, l-am pus pe Codrin sa dea ca eu nu stiu de unde se deschide calculatorul, dar o sa invat. Am scris sa o dea afara, oricine ar fie ea, ca eu nu am auzit de ea si sa se mute dracu la ALDE, daca tot ma vorbeste atata de rau.
Toata lumea mi-a raspuns la email, mi-a citit Codrin, cu fatza aia zambitoare si unii cu iconite din alea cu moace galbene care rad cu lacrimi. Am dedus ca orice om din PSD nu ii place de ea, de Gramatica, si unii mi-a raspuns cu fetze din acelea galbene care zambesc, iar altii chiar cu maimutoi din aia care rad cu lacrimi. Unul m-a intrebat: „A, erati serioasa?” L-am dat afara din partid, sa stie ca eu nu glumesc niciodata cu ceva serios. Procesul continua, mi-a mai zis colegii ca ma mai tradeaza cineva:
-V-a tradat iar acordul, sa stiti!
Cand pun mana pe Acord asta, va avea acelasi drum ca Gramatica! Nu e loc pentru tradatori,” a incheiat doamna Dancila.
Toate trei volumele 
