Am ras cu lacrimi. Adrian Potol, din Cluj, povesteste aventura sa din autobuzul lui Boc.
“Dupa o lunga asteptare in statie, azi-dimineata pe un frig pișcâcios, iata ca apare si mult asteptatul autobuz cu nr M26 plin ochi de calatori. Stateau saracii, unii pe scara, altii cu fetele turtite de geamuri. Langa mine mai asteptau 3 colindatori mai tuciurii si-o capra”.
„Cum a oprit autobuzul, tiganii buluc sa urce, impingeau capra de cur sa o vâre in autobuz si strigau:primiti cu capra?
– Primim pe dracu sa te ia, zice un nene care statea atarnat pe scara.
– Nu vezi ca nu mai e loc, unde vrei sa urci cu dihania aia pe tine?
O doamna cu haina de blana care prinsese loc la geam, striga isteric peste umar, da fa-le domne loc sa urce ca uite asa ne pierdem traditiile.
– Ce traditii cucoana, sa ma calc cu capra in picioare?
– Hai unchiule da din coate, zice unul dintre tigani, ca daca nu ne urcam in asta, mai vine altu la anu!
Si uite asa ne impingem si ne opintim, hâț, pârț, si iata-ne intr-un final in autobuz cu tot cu capra si alaiul ei.
Insa mai am de rezolvat o problema, compostorul era destul de departe, bag mana in buzunar si cu greu scot biletul.
– Ma poate ajuta cineva sa-l compostez?
Un mos cu doi dinti in gura care statea in fata mea, imi zice: da-l incoa ca ti-l clantan eu, si incepe sa rada isteric. Ma bufneste si pe mine rasul si-o las balta.
De-abia ce se inchid usile autobuzului si tiganii incep sa bata din tobe si sa cante „ța ța ța caprita ța,te-am adus din Africa” s.a.m.d.
Tineau tobele de-asupra capului ca asa ii prinsese inghesuiala. Capra incepu si ea sa sara,si cum sarea ea, asa saream si noi ca eram lipiti unii de altii ca sardele-n borcan. Uite-asa am sarit vreo 3 statii la rand.
Il vedeam pe sofer in oglinda retrovizoare facandu-si cruce.
O baba zice gafaind:
– Maica, n-am mai sarit atat de la 20 de ani!
Alteia ii cazuse broboada pe ochi si proteza ii iesise din gura pe jumatate,mai mai sa-i cada.
Un domn bine c-o umbrela in mana zice:
– Matusa, stai ca ti-o bag eu!
Si peste umarul meu tot incerca sa ii impinga proteza babei cu varful umbrelei.Cand nimerea prea sus,cand prea jos,cand in sfarsit nimereste,nu stiu din ce cauza umbrela se deschide brusc si zboara molarii babei pana la mijlocul autobuzului si se aude „poc, clanț, aoleo, care dai ba cu dinti?pupate-ai in gat”.
In sfarsit ajung la destinatie si ma strecor cu greu afara.
Ghici ce: in timp ce coboram din autobuz, la cealalta usa, 5 colindatori se impingeau de mama focului si strigau „primiti cu ursul?”
Du-te dracu!!!
Sărbători fericite!”
