Marea batalie pentru branza, Ploiesti, Romania.

Soldat Iliuta, Unitatea Militara Ploiesti-Vest, permiteti sa raportez:

Azi, in jurul orelor 15, am fost prin intr-o ambuscada de catre dusman. Ma indreptam conform misiunii catre frigiderul cu bere, intre raiunul Branzeturi si raionul Bauturi si Mancare de Caini, dar doream sa iau si o cola. Cand deodata, de pe flancul stang am fost atacat de un general al inamicului. In ciuda infatisarii sale, fiind un om peste care au trecut razboaie, generalul s-a dovedit a fi foarte puternic. Pana sa ma dezmeticesc am primit doua bastoane pe spinare si un avertisment verbal:

-Ba, gatu’ ma-tii, te bagi in fata mea la branza?

Apoi de peste tot au aparut inamicii: pe usa au intrat vreo 50-60 de soldati inarmati cu sacose si cu bastoane. Nu am stiut cum sa le citesc tactica, nu mergeau in formatiune, ci haotici, amestecati. Erau si pe jos, dar si calare. Unul pe altul. Cand m-au vazut ascuns si tremurand de frica langa un raft cu bauturi, s-au napustit asupra mea.

-Branza, baaa! Da-tee!

Atunci m-am aruncat pe burta, conform procedurii. Un bocanc pe spatele meu, apoi inca unul si alti zece, o geanta in cap si un carucior de cumparaturi. Da, au trecut peste mine cu un carucior de cumparaturi! Inamicul acesta e nemilos, va spun. Am mai vazut eu razboaie, am vazut cum actioneaza nemtii, rusii, dar macar pe aia ii poti citi, le poti studia tactica. Astia nu erau condusi de nimeni si loveau in toate partile, in toate directiile si culmea este ca se loveau in draci si intre ei. Unii dadeau si bombe. Se simteau in aer. Spre exemplu, o doamna, probabil infirmiera de razboi, a atins o ranita cu branza inaintea altui sergent. Cu o fractiune de secunda inainte.

-Eu am atins-o primul, vaca!

-Mortii tai, furi din mana mea, ma?! Hotul, fura de la copii!

A urmat o batalie lunga intre ei, de trei minute, la capatul careia au fost amandoi rapusi de un al treilea, un lunetist care ochea cascavalul si se arunca pe el.

Am stat in transee o ora, timp in care termitele acestea dusmane au ras tot, au lins tot, si-au umplut bratele, sacosele, caciulile si chilotii cu branza. Au pustiit tot in calea inamicului, cred ca le era teama sa nu vina turcii si sa le fure mancarea.

A fost greu, dar am rezistat. La final nu mi-a mai pasat de nimic si am iesit din front cu bratele goale. Am abandonat si buletinul, si cardul, si nevasta. Orice, numai sa scap!

Am supravietuit, dar eu in acel iad nu ma mai intorc cate zile oi avea!

Soldat Iliuta, supravietuitor al bataliei de la Ploiesti, Romania