Eu chiar nu inteleg! Cum pot sa ii dau asa ceva? Oamenii aia care l-au trimis sunt nebuni? Nu mai au pic de respect?
Comandasem pe rosu! Toata lumea stie ca Sarbatorile sunt rosii, de la Coca Cola incoace!
Sau… puloverul pentru sora mea. Am cerut: „unul cu conuri de brad„. Si uitati ce am primit:
Conuri de brad? Pai ala e maro? Fundalul ala e verde? Nu se poate!
Conurile sunt, totusi, dragute.
Al fratelui meu a iesit mai bine. „Ceva cu globulete sa fie. Si cu un ren.”
In fine, mai am de luat cadou pentru mama si tata. Nu ma pot hotari intre urmatoarele modele:
a.Varianta care NU este pentru familia traditionala.
b. Varianta in care vin musafirii in vizita.
c. O sa o aleg pe aceasta. Macar este pe rosu.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment CARTE:
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi. Cobor din pat prin întuneric și mă dau aproape de ochii Alionei. Trosc! Cred că am călcat pe o minge de ping-pong. Un ochi al Alionei este deschis. Doamne, ce față ciudată are zdrăhoana! Un ochi deschis, cu mult alb la vedere, iar pleoapa celuilalt i se zbate ca aripa unui fluture. -Uşide becu’! horcăie fluturașul. Așez pătura în geam ca să nu îi mai intre raza de lumină în ochi și dau să mă întorc la pat. Incă un pas. Trosc! Pot să jur că mingea de ping-pong s-a mișcat sub picioarele mele. -Aveți mingiuțe prin cameră? -Vino sus. Sunt gândacii de cămin. Facem curat dimineață. Am sărit degrabă în pat și am jurat că nu mai cobor până nu se luminează. Cu gândacii din bucătăria părinților mă obișnuisem, le dădusem și nume. Dar specia asta nouă de elefant mă înfricoșa. Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
