Se desfiinteaza ghiseele alea odioase la care pensionarii stau ca sclavii, cu capul plecat, chinuindu-se sa isi potriveasca gura la vorbitor si sa urle.
„Pe mine m-a uimit că în continuare, pensionarul în baston, persoană în vârstă, trebuie să stea cu spatele încovoiat ca să poată să vadă ochii funcționarului printr-o ușiță mică, pusă la o înălțime la care spatele său este foarte încovoiat. M-a uimit ce distanță există în continuare, astăzi, între angajații statului și pensionari, în cazul de față, când ar trebui ca cei doi să stea pe picior de egalitate, de exemplu la o masă, fără niciun zid între ei, amândoi în aceeași poziție în care să poată vorbi de la egal la egal, cu hârtiile pe masă, cu tot ce au nevoie la îndemână, astfel încât lucrurile să fie clare, transparente, și nu într-o relație funcționar-pensionar pe poziții inegale”, a explicat Violeta Alexandru.
Asta e prima decizie inteligenta din ultimii ani, in ceea ce priveste relatia unui functionar cu un om venit sa isi rezolve o problema. M-am saturat si eu de imaginea amaratului cu spatele incovoiat, chinuindu-se sa isi potriveasca gura in dreptul gauricii de la ghiseul functionarului, ca si cum ar fi la inchisoare si ar cere portia de mancare prin usa. M-am saturat de inaginea asta si mi-e sila sa mai intri in institutiile astea si sa ma simt ca in gulag. Asa:
