Am un prieten care de o saptamana sta la boxa. Nu mult, 6-7 ore pe zi.
Si-a luat lemne, scule, si construieste acolo rafturi, raftulete, sertarase. Azi le vopsea cu o pensula mica, sa dureze cat mai mult, apoi e hotarat sa aseze muraturile in ordine alfabetica. Dupa ce va termina, are de gand sa ia la rand si boxele vecinilor. Moca.
Orice, numa sa stea la o distanta rezonabila de nevasta si sa nu iasa scantei. In caz de cearta n-o mai poti baga pe aia cu “merg sa iau o gura de aer!” Si nici ea nu mai poate sa spuna “merg la mama!”
Adica e greu. Iubirea e frumoasa, iubi, iesim in oras, hai la munte, mergem la film, ne vedem la cinema, asta e frumos! Dar cand esti prizonier si imparti celula cu ea, nu poti intelege nici in ruptul capului cum de o femeie poate sta si trei ore sa picteze niste unghiute de doi centimetri patrati sau sa bage capul intr-o punga de unde il scoate peste o ora exact la fel de blond cum era.
Apoi te mai si intreaba:
-Iti place mai mult culoarea asta noua?
Pentru femei exista cel putin 100 de nuante de blond pe care noi, barbatii, le numim simplu: galben. Iar lucrurile astea te enerveaza cand esti coleg de celula cu ea.
Si pentru femei cred ca e la fel. Sunt unele care abia acum vad, pentru prima data de cand i-au luat pe aia de promiteau sa ajunga mari antreprenori sau CEO pe la multinationale, cate ore la rand pot sta barbatii uitandu-se ca tampitii cum joaca unii FIFA. Da, e o televiziune de sport care difuzeaza asa ceva, iar barbatii se uita si, mai mult, se cearta la telefon intre ei daca ia bataie echipa favorita.
E greu. Nimic nu va mai fi cum a fost dupa izolarea asta. Unele lucruri sunt facute sa ramana secrete.
Si tocmai am citit despre regele Thailandei, care s-a izolat cu 20 de neveste, dupa ce a inchiriat un hotel intreg. Acum o arde pe culoare, intre camera uneia si a alteia. Sa fie la tine acolo, bre!
Povesti de dragoste, la oferta. Carti:
