„O fata se cere agresata daca iese la alergat in pantaloni mulati.”

O fata a iesit la alergat, iar intr-o postare pe Tik Tok povesteste cum a fost agresata de un grup de baieti. Ce vedeti mai jos sunt comentariile de pe pagina ei, cand povesteste intamplarea. Luati si va oripilati! Deci „femeia e de vina ca se imbraca asa!” Mentalitate de Ev Mediu, cele mai intunecate triburi.

      Parte din stenogramele convorbirilor la 112. (Digi 24)   Astia suntem azi: 55% dintre romani considera ca daca o fata se imbraca sexy, cu fusta scurta sau decolteu, violul asupra ei este justificat. Sursa: Eurobarometru Comisia Europeană, 2016. 26% dintre romani considera ca daca o fata merge acasa la un baiat, violul este justificat. Cu alte cuvinte: „Las-o incolo de parasuta, nu vezi ce fusta scurta are? Merita violata!” Aceste cuvinte sunt un crez pentru mult de jumatate dintre romani. Tot 26% considera ca este perfect normal sa trimiti mesaje cu continut sexual explicit si nedorite de cel carora li se adreseaza. Ei nu vad de ce aceasta fapta este agresiva si ar trebui pedepita prin lege. 29% considera ca hartuirea sexuala a colegelor nu ar trebuie sa fie ilegala. Cu alte cuvinte, o mana pe fundul colegei, un apropos sexual, o prindere la inghesuiala sunt lucruri prefect normale. Peste un sfert dintre romani cred ca violenta impotriva femeilor e adesea provocata de victima si aproape o treime cred ca acesta e o chestiune privata, care trebuie rezolvata in familie. Asta ne e mentalitatea. In conditiile astea, ne miram ca un cretin de la 112 vorbea la telefon cu Alexandra, interogand-o ca pe ultimul om? Pai el o considera din start curva. Tot la mentalitate trebuie sa lucram, fratilor! Suntem departe.

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

CARTI LA OFERTA:

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii. M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi. I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa. Mătuşa ta mi-a zis: – Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie! Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani. NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău. NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum. Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu. Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica. Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele. – Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat: – Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah! Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră. Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT: „La NUNTA. La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic. – Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită. – Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă. Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine. – Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş! – Iepuraş e ăla? îl întreb. – Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa. Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare. – Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud. – Nigeria. – Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi. Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară. – Există! Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat. – Există! Ştiam eu! Uite la el! Şi mi-l arată pe Makele. – Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă! Love me tendeeer… – Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis. – Elvis era alb! îi spun. – Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo! Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă. – Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”