In orice tara normala la cap, parintii care si-au dus copiii sa sarute cosciugul unui preot decedat de Covid ar fi decazuti din drepturi pe motiv de inconstienta crasa. In orice tara normala la cap, trupul unui om mort de Covid ar fi fost incinerat, nu expus pentru public.
Nu si la noi! La noi, „nicio boala nu se transmite la lingurita” si „cum sa ia preotii Covid si sa dea mai departe? Sunt protejati!”
Jos norvegienii si americanii! Ne fura copiii.
De o ora, ma cearta o doamna profesoara sau un domn profesor, din spatele unui nick „Cadrele Didactice”, pentru ca am scris ca nu e normal ca un parinte sa isi duca copiii langa sicriul unui decedat de Covid.
Argumentele mele, care tin de protectia copilului si de lege palesc in fata argumentelor supreme: „a fost un om bun, asa e traditia”.
Cumva, in mintea cadrului didactic, daca cel inmormantat a fost om mare, iti poti duce copilul sa atinga sicriul si nu pateste nimic, pentru ca are credinta. In dialog, imi spune ca „sunt plin de ura” pentru ca am spus ca nu e in regula sa iti expui astfel copiii si ca nu sunt credincios.
Habotnicii isi aroga dreptul suprem de a fi singurii credinciosi, iar cei care sunt de aceeasi parere cu ei devin automat „plini de ura si atei”.
Oameni buni, pe scurt: religia alina suflete, nu vindeca pneumonia. Daca aveti convingerea ca puteti sa va aruncati de pe o biserica si nu patiti nimic, pentru ca sunteti credincios, nu aveti decat sa o faceti.
Daca sunteti siguri ca puteti saruta sicriul unui decedat de Covid si nu patiti nimic, nu aveti decat sa o faceti!
Dar va rog, va implor, nu amestecati copiii in treaba asta! Lasati-i la o parte! Nu au nicio vina ca au parinti in halul asts de inteligenti!
Altfel, mi-e groaza ca un profesor poate sa gandeasca asa. Mi-e frica! Ma gandesc ca ar putea fi profesorul copiilor mei. L-as retrage de la scoala in secunda doi.
Profesor poate fi oricine. Nu si educator.
Cititul desteapta! Oferta lunii mai:
