„Mici” diferente: Hong Kong, dupa sase luni de Covid

Am primit urmatoarele cuvinte:] de la un roman insurat care merge foarte des in China, Constantin Dobre:

„Salut Silviu,

Salut tie si cititorilor tai,

Au trecut 6 luni de cand iti povesteam aici despre cum au abordat in China si Hong Kong pandemia de COVID-19 si incheiam articolul cu „… nu este motiv de panica! Sub nici o forma!”

Culmea, pare o nebunie dar sustin ce am spus atunci. De cand lumea si pamantul panica a condus la decizii total nepotrivite si destinate esecului.

Dupa cum stii, cu chiu cu vai am reusit sa imi gasesc loc intr-un zbor care sa si ajunga la Hong Kong 🙂
Asadar plec de la Bucuresti pe mirificul si mirobolantul aeroport Otopeni, ce semana mai mult a o autogara parasita in care aparent masurile de protectie erau luate la cunostinta de intreg personalul insa se simtea o oarecare relaxare in aplicare 🙂 dar lasa, ca nu asta e important ca aeroportul era plin de populatie mediocra si submediocra (d-aia de acum cativa ani inca aplaudau la aterizare) ce zburau catre Frankfurt.

Initial am avut bilet la un zbor Bucuresti – Doha si Doha – Hong Kong, insa intre timp MAE / MAI s-au gandit ei ca numarul mare de cazuri existent in Romania la momentul respectiv, nu este nicidecum din cauza romanasilor ce nu respecta nimic de nici o culoare, ci din cauza zborurilor externe ce ar putea veni in Romania (NOT!); asadar baietii nostri (in)competenti au dat interzis zborurilor Qatar spre Romania. Pentru ca doar ma sti ca mi-a placut cu tastele dintotdeauna si cumva am reusit sa ajung la informatii in timp util, proactiv cum sunt :)) am contactat Qatar Airlines sa vedem daca ei au cunostinta de asa zvonuri 🙂 si hopa … stupoare: chiar ei se pregateau sa ma anunte ca mai au pentru mine inca un bilet :)) Bucuresti – Frankfurt si ca zborul Bucuresti – Doha se transforma in Frankfurt – Doha! De vis nu asa!

Ajung la Frankfurt, Germania: tara cea mai bine pregatita tehnic in aceasta pandemie (cu cele mai multe locuri existente in sectiile ATI) si care totusi cu greu reuseste sa tina situatia sub un strict control.

3 ore escala in Frankfurt. Candva printre cele mai aglomerate aeroporturi din Europa, acum era aproape pustiu. Cel putin jumatate din shop-urile din aeroport, inchise. Cumva, dupa 5 luni de stat in casa, acum simt / inteleg si impactul real / social al pandemiei. Insa cu toatea astea nu era vreo atmosfera de panica, cumva toti cei din aeroport pareau foarte stapani pe reguli si proceduri.

Ma imbarc in zborul ce ma duce la Doha. Locurile alocate unul da, unul nu. Toti membrii echipajului cu masca, ochelari / viziere, manusi. Inainte de zbor ni se distribuie viziere, servetele cu dezinfectant si 2 masti de unica folosinta. Tare! Chiar nu ma asteptam 🙂

Prima regula inainte de zborurile din perioada asta este ca pe toata durata zborului nu iti dai masca jos cu exceptia momentului cand se serveste masa. Comparativ cu starea de neliniste / teama pe care o aveam pe Otopeni pentru ca romansii nostri „erau jmecheri”, aici incepusem sa ma calmez si sa imi vina inima la loc 🙂 4 ore si 30 de minute de zbor foarte relaxante / relaxate 🙂

Aterizez la Doha unde se stie ca este un nod aerian unde se intalnesc mai toate popoarele Orientului (arabi, indieni, chinezi, etc.) unde ma asteptam sa dau de greu; multe popoare, te astepti ca unii sa nu asculte sau sa fie ei un fel de romanasi. Stupoare iar: albi, negri, maro, galbeni, rosii, indiferent de rasa si culoare, toti cu masca pe fata. Ma linistesc iar, ca na CSF, NCSF, 12 ore escala la Doha (cu urarile de bine pentru MAI / MAE).
Oricum eram in modul „REC”: inregistram tot, pe ce pun mana, ce ating, sa nu duc mainile la ochi (ca pe fata oricum aveam masca), sa nu ratez vreun dispenser cu dezinfectant, ce mai, o usoara paranoia.

Pentru ca dupa 11 ore de calatorie deja nu e usor sa mai stai inca 12 in tranzit si alte 8 in alt zbor 🙂 ma indrept catre unul din lounge-urile din aeroport sa mananc ceva, sa fac un dus si poate sa dorm putin pana la imbarcare. Zis si facut: mananc, fac un dus si apoi ma retrag in zona de liniste unde trag un pui de somn corect si civilizat 🙂 si binemeritat :))

Vine timpul zborului Doha – Hong Kong; ne imbarcam; „crew, boarding completed. all passangers on board!” Iar soc: raportul era de un pasager pe cate un sir de 3 scaune, avionul jumatate gol! Tot raul spre bine: am dormit pe 3 scaune pana la Hong Kong.  La fel si aici, primim masti dezinfectant, setul de noapte si decolam. Service-ul impecabil! Cumva modul de servire a fost adaptat la situatie insa nu a fost facut nici un compromis care sa iti afecteze confortul si experienta de zbor.

Si dupa ce te-am zapacit cu itinerariul acum vine momentul cel mai important: aterizez la Hong Kong!

– dupa aterizare nimeni nu a avut voie sa se ridice in picioare inainte de momentul in care trebuia sa paraseasca avionul (in acest mod era mentinuta distanta la deplasare intre 2 pasageri)

– dupa debarcarea la terminal in fata ta incepeai sa vezi personal desfasurat pe etape, filtre, ce te directionau in functie de raspunsuri : prima echipa te intreba de unde vii, a doua daca esti rezident sau nu, a treia daca esti marinar sau aviator. In functie de asta ajungi sa completezi un formular cu datele tale si sa fi dus de manauta mai departe la urmatorul nivel (zau daca nu m-am simtit ca in Super Mario cand intra pe teava aia verde si ajunge in alta lume 🙂

(Silviu, auzi… eu las astea detaliate aici poate invata si astia de la noi ce sa faca sa ne putem misca safe)

– cu formularul in mana, pasaportul si biletul ma preia primul „functionar liber” ce introduce datele completate de mine in baza de date siiii … vaaai … mai ca m-am emotionat cand mi-a intins tacticos un plic … am simtit ca m-au asteptat cu nerabdare! In plic, bratara de localizare :)) carantina 14 zile (minunat chiar, si asa aveam de lucru cu laptop-ul in brate de nu imi vedeam capul „nimic mai bine” zic) insa nu am scapat doar cu asta 🙂 tot el imi da si un numar de inregistrare cu care atunci pe loc ma duc la analize. Am tras aer in piept si mi-am facut curaj (auzisem de pe la amici, prieteni de la noi, cam ce experienta dubioasa era cu prelevarea probelor).

– ma directioneaza catre control pasapoarte, imi iau bagajele si ma urc in autocarul ce urma sa ne duca pe toti cei veniti in acelasi zbor, la centrul de testare; iar aici iar „nebunie” curata: centrul expozitional Asia WorldExpo unde inainte de poandemie veneam de 2 ori pe an la expozitii acum era transformat in centru de testare si triere; intru cu numarul de inregistrare, las bagajele in grija personalului de acolo si urmez procedura ce o aflam dupa fiecare ghiseu la care trebuia sa ma opresc pentru check, double check, triple check al datelor cat si a ce urmeaza sa fac.

– intru in posesia kit-ului de testare si sunt invitat sa iau loc pe un scaun si sa ma uit la un ecran (zic „o sa dureze daca am timp sa vad si un film :)) ) unde rula un clip ce iti descria procedura de prelevare a probelor cat se poate de simplu si succint 🙂

– treaba e simpla „deep throat probe” era acea operatiune de a scoate din adancul gatului toata flegma posibila ca atunci cand ai vrea sa il omori pe unul doar dintr-un scuipat :))) si sa scuipi tacticos intr-o eprubeta :))) si asta a fost testul 🙂

– predau proba, imi iau bagajele si sunt conds la hotel (Hotel Royal Oriental) unde raman peste noapte si pana la sosirea rezultatului.
Ni s-a dat mancare, distribuita impachetat si lasata pe un scaun in fata usii. este total interzista interactiunea ta cu oricine!

– a doua zi primesc in jur de ora 13 rezultatul negativ, fac check-out, unde primesc inca un kit de testare si instructiuni pentru a repeta testul dupa 12 zile si iau un taxi ce ma duce acasa, unde activez bratara si aplicatia si de unde nu ies nici macar 1m in fata usii timp de 14 zile! Daca ma mancau talpile si degetele ma alegeam cu 2500 USD amenda si de la 6 la 9 luni de inchisoare! (atentie asta la un numar de 150 de cazuri pe zi la o populatie de 7 milioane, nu ca la noi 1000 de cazuri pe zi la 17 milioane)

– purtarea mastii permanent din momentul in care iesi din casa este data prin lege: 20000 HKD amenda pentru nerespectare (aproximativ 10000 RON)

Anul asta am stat in carantina cred ca cel mai mult dintre toti romanii :)) in ianuarie 10 zile in Chongqing (China) apoi inca 7 zile in Hong Kong, 14 zile la intoarcerea in tara in Februarie plus perioada de ordonante militare si acum alte 14 zile 🙂 si nu am murit; nici nu ma sufoc, pot sa respir si cel mai important este ca dorm acasa nu in spital.

Ca peste tot si aici sunt afectate o serie de domenii si afaceri insa oamenii stiu ca fiecare gest aparent „neinsemnat” in ochii romanilor nostri – de a purta masca, de a se spala pe maini si de a dezinfecta pe cat de bine cu putinta – ii va putea ajuta sa revina la o viata normala; pe de alta parte cred ca asta si atitudinea cand in ultimii 20 de ani te-ai mai lovit de situatii similare si, foarte important, nu ai uitat cum a fost! Romanul invata greu, si uita repede!

Cand am sosit aici, pe 23.07.2020, incepea valul 2, deja apareau iar cazuri dupa aproape 2 luni de 0 cazuri;

Asadar, pe final o sa incerc sa concluzionez: Hong Kong, azi 08.08.2020! In ziua precedenta numarul de cazuri confirmate a scazut de la 140 la 89, si totusi toata lumea poarta masca! Si aici ca si in Germania sau Qatar nu e despre Tataru, Orban sau Ciolacu, este despre disciplina, de acolo vine puterea!

Dar nu e bai, ca noi romanii inca credem in moaste, pamant plat, uleiuri esentiale si Thuamne Thuamne ce apara Dacii liberi!
De 100 de ani, zi de zi Brancusi are dreptate irefutabil:

“V-am lasat saraci si prosti, va gasesc si mai saraci si mai prosti”

La ora la care scriu asta, numarul de cazuri azi este 69 . In 2 saptamani de la primele cazuri din valul 2, au aratat ca pot tine rata raspandirii cat mai jos posibil!

Ce voiam sa zic e ca dupa 6 luni in care am fost prezent in diverse locuri, insa am tratat situatia cu respect si precautie, astazi sunt sanatos fara sa fac nimic extraordinar in afara de A PURTA MASCA si A MENTINE O IGIENA CAT MAI STRICTA!

Stii care e culmea Silviu ? In tara in care nici ajutor nu stiu inca sa spun in limba lor 🙂 ma simt mai in siguranta ca acasa. Problema si mai mare e alta: clasa politica ce azi este direct raspunzatoare de situatia de la noi, este oglinda celor ce azi nu poarta masca, asadar orice am face „pleaca ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii!”

OFERTA SPECIALA la carti, azi pe site. Vin cu autograf: