Draga PNL, iata de ce nu o sa primesti niciun vot de la mine in aceasta campanie.
Draga PNL, nu stiu daca iti mai amintesti, dar acum opt sau noua ani de zile eram amandoi intr-un sat. Eu in vizita la niste prieteni, tu, dandu-ti cu pumnii in cap si spunand, prin gura candidatului tau la primarie:
-N-avem nicio sansa! Nenorocitul ala de primar PSD le da tuica la birt, ii cheama la primarie sa le dea pungi, il voteaza astia cu doua maini!
Draga PNL, omul asta care vorbea era tanar. Avea vreo 35 de ani si a candidat la primaria comunei. Avea idei bune, infrastructura, agroturism, era capabil sa acceseze fonduri europene. Drept dovada a si facut o afacere in turism dupa aceea si ii merge bine. Voturi? A luat vreo 20%.
Draga PNL, am fost impreuna si in anii urmatori cand l-am injurat pe aframatul aa de pesedist puturos si hot, cand asfaltul din sat, turnat prin 1975 s-a dus de tot. Am fost impreuna in suferinta cand prieteni mei imi spuneau ca daca pica si podul, tot model 1975, ei nu prea mai au cum sa ajunga acasa. Am fost impreuna, draga PNL, si in anii urmatori cand, impreuna cu tinerii de acolo l-am injurat pe nemernicul care a dus comuna in ruina. Scoala s-a degradat, iar acum arata ca un grajd cu wc in curte, edilul a facut un loc de joc pe camp, la un kilometru de comuna, unde nu vine nimeni, soseaua are deja un mare crater in ea (o sa il filmez data viitoare, e tot acolo).
Am fost alaturi, draga PNL, opt sau noua ani de zile, timp in care toti tinerii aia au vrut sa se implice la voi in partid, au propus oamenilor proiecte, au incercat sa le explice ce ar face ei pentru comuna lor. Opt ani, dragi penelisti, l-am injurat impreuna pe primarul ala sinistru pesedist a carui casa s-a triplat si care merge cu Loganul pana la fata lui – care sta la oras – apoi ia de acolo un Subaru nou, sa nu vada lumea ca are bani. Noi l-am injurat, oamenii l-au votat. Ultima data, la limita.
Draga PNL, il stii pe candidatul ala tanar? Cel care avea proiecte, voia sa faca multe pe fonduri europene? Nu mai candideaza. Stii de ce? Pentru ca tocmai l-ai transferat pe mizerabilul ala de pesedist care e primar acolo de peste 20 de ani.
Draga PNL, azi m-am enervat rau. Pentru asta, pentru ca ti-ai batut joc si de oamenii tai in goana dupa primari pesedisti incompetenti, si tu esti o mizerie si n-o sa vezi de la mine nici macar un vot. La fel ca PSD, care nici nu intra in discutie. Nici la primaria de sector, nici la Bucuresti.
Pups!
Oferta speciala:
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:
https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.
Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.
Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.
– It’s so exotic! Who is this?
Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.
– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.
– Toţi rude?
– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”
#cronicileunuibarbat
