Doua actrite erau in copilaria mea, in casa parintilor mei, cele care opreau orice activitate. Lasa mama sarmalele, inchidea tata radioul, ma opream din teme, daca apareau ele la televizor. N-aveam prea multe bucurii care ieseau din cutia aia de Diamant. Niste piese de teatru tv marti seara, un Album Duminical, zece minute de desene animate aruncate in scarba si cu portia, o Teleenciclopedia si cam atat.
Dar de cate ori apareau ele intr-un film, intr-o piesa de teatru sau intr-un monolog, stiam ca urmeaza sa radem. Si pentru cei nascuti dupa ’90: stiti cata nevoie aveam atunci sa radem?
Mari actrite, impecabile. Tamara Buciuceanu-Botez si Draga Olteanu.Matei. Odata cu ele, a mai murit o parte din copilaria mea. Pana se duc toate si ma voi trezi pe aici adult, ca naratorul din Micul Print ce a uitat sa fie copil.
