Draga mea. Iubita mea. Ingerul meu.
Stii ce imi place cel mai mult sa fac cu tine in luna decembrie?
Sa stam amandoi de Craciun si sa ne uitam la filme romantice, ca atunci cand eram in liceeni? Ei, as…
Sa facem dragoste in fata semineului, la munte, la cabana, ca in studentie? Nici vorba..
Sa stam cu prietenii, sa glumim, sa radem, sa ne distram, ca in primii ani de dupa casatorie? Fleacuri..
Nu!
Mie imi place sa merg la tac-tu la tara si să tăiem porcul.
Nici nu stiu ce imi place mai mult..
Dimineata? Cand tac-tu merge la Ghiţă, ii tine botul si ii toarna pe gat un litru de palinca?
In timp ce el bea alte două?
Sau cand se repede la el cu toporul? Asta e partea mea preferată, iubito.
Cand tac-tu il loveste cu toporul pe Ghiţă si, de beat ce e, nu prea ii nimereste jugulara.
Mama ta, săraca, mai aleargă după ei prin curte si strange cele necesare pentru piftie: un picior, o ureche…
Mai tii minte cand a fugit porcul pe poarta deschisa? Si a ajuns in camp, de s-a ratacit tac-tu?
Noroc cu unchiul tau, care era mai treaz, si a reusit sa se orienteze dupa urmele de sange din zăpada.
Dar, anul asta nu a nins, iubita…
Nuuuu, ca tac-tu nu e salbatic! Ce, am zis eu asa ceva?
Pai, de cativa ani incoace foloseste gazul.
Dupa ce il imbăta, ii bagă pe gat (sau pe unde nimereste) lui Ghiţă furtunul acela si asteaptă.
Te-ai intrebat vreodata, iubito, de ce piftia noastra are gust de metan?
Sau…poate ma insel eu. Să fie butan?
In fine. Ghiţă e mort. Căsăpit si intins pe masa din mijlocul curtii.
Acum urmeaza fazele mele preferate: mai intai verisoara ta, usor dusa cu sorcova, care il ia la calarit.
„Se antreneaza sa se marite”, a zis mama ei. „Trebuie sa stie cum se calareste un porc!”
Dar, inteleg ca multe fete fac acest antrenament…
Cu calaritul le are, cu limba romana e mai greu:
Apoi, pe tac-tu il incearcă regretele:
„Ghiţă al meeeeu! Prietenul meeeeeeu! Cine m-a ascultat pe mine de cate ori eram suparaaaat? Ghiţă al meeeeu!
Cine grohăia cand il intrebam ceva? Ghiţă al meeeu! Cine imi da jumărele? Ghiţă al meeeeu”
„>
Noroc cu unchiul tau, care e mai poznas.
Prea poznas… as putea spune.
Dar, mătusa ta il intelege. Ba chiar ii amplifică aceasta..cum sa-i zic? Perversiune?
Măcar spune-le sa nu-si mai puna pozele pe facebook.
Sa pastram si noi aparentele unei familii normale.
Imi place mult la tara la tine, draga mea. E o nebunie si nu as rata-o pentru nimic in lume. Craciun romanesc de poveste!!!!
Doar ca, vezi tu, anul asta nu pot sa merg pentru ca sunt racit.
Si am senzatia ca si in urmatorii 50 de ani va fi la fel.
Oferta:
Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”
Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta. ecaz)
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro sau telefonic, la numarul 0314382822.
Fragment CARTE: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”
Paginile mele: „Toate titlurile bune au fost date”, cronicipebune, silviu iliuta.
