Cred că l-am depistat pe cel mare prost care se dă intelectual. Dacă se simte cineva ofensat de expresie o schimb în: cel mai flatulent incult de la noi.
Marius Ostaficiuc se numește, e deputat PSD de Iași, iar el a reclamat la Protecția Consumatorului cartea ”Marele Uriaș Prietenos” de Roald Dahl, pe motiv că „în carte sunt greșeli gramaticale.” (G4 Media)
Mai mult, deștepții de la Protecția Consumatorului – pe baza reclamației specimenului – au amendat librăria care vindea cartea și au interzis comercializarea ei.
Singură problema? Greșelile acelea gramaticale erau modul de exprimare caracteristic unui personaj. „Ie oameni mici”. Cuvinte îl reprezentau, personajul fiind agramat. Spre deosebire de domnul pesedist, care e doar prostovan.
Cu alte cuvinte, domnule deputat: dacă într-o carte apare Dancila niciun autor n-o să îi pună în gură exprimări academice. Nu! Ea va fi reprezentată printr-o varză vorbitoare și va spune numai tâmpenii, va face munți de dezacorduri, ca în viața reală. Poate așa e mai ușor și reușiți să înțelegeți.
E mai mult! Pesedistul a reclamat și faptul că în carte sunt niște „cuvinte inventate”. Vai, nu e posibil așa ceva!
Acele cuvinte inventate de Roald Dahl au intrat în Dicționarul limbii engleze – ediția Oxford. Shakespeare, spre exemplu, a inventat peste 1700 de cuvinte în limba engleză. Norocul lui e că Ostaficiuc n-a auzit de el.
Instanța a anulat aberația.
Cititul deșteaptă, fraților! Dar dacă ești bătut în diblă, nici cititul asta nu face minuni. E ca deșertul. Nu faci ocean în deșert dacă torni un pahar cu apă.
PS: ar trebui să îi zică Protecția Tâmpiților, Protecția Penibililor, că a Consumatorilor nu e, în niciun caz
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
