Ceva atat de odios nu am vazut in viata mea.
Sosoaca rage la o doamna de la Spitalul Nasta, iar aceasta ii raspunde de 5 minute la intrebari. Sosoaca n-are masca, normal.
Reporterii, aproape toti, incep sa ii ia interviuri lui Sosoaca, nici nu-i mai intereseaza speta cu spitalul.
In afara de un baiat se la Digi, nici dreaq nu mai pare interesat de ce se intampla in sectir, ci doar de scandalul facut de creatura aia pe care niste inconstienti au bagat-o in Parlament.
Apoi Sosoaca ameninta cu „functia de parlamentar”. „Ba, pe mine nu ma impinge nimeni, ba! Doamna, de ce iau foc prizele? De ce ma imping gardienii? Doamna de la Nasta, de ce iese fum, ha? Eu vin din Valea Jiului si aflu ca e iar incendiu! Nu ma bruscati! Voi face plangere!”
Bai, chiar n-o baga nimeni pe creatura asta in hruba din care a venit?
Apoi Sosoaca a intrat in spital, fara MASCA, singura cu doamna doctor, care probabil ii da raportul.
Tara in care una ca Sosoaca face asa ceva isi merita soarta!
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
