.
Intr-un interviu cu Adriana Bahmutean, Dan Bittman i-a ridicat niste osanale Dianei Sosoaca.
„Ah, da, o salut şi, uite, beau un pahar de vin în cinstea ei! Dacă mai aveam 20 de politicieni ca Diana Iovanovici-Şoşoacă, eram Suedia, nu România! Eram departe de tot…Românii au uitat să-şi ceară drepturile, nu ştiu nici ce drepturi au. Unii sunt deranjaţi de modul in care ea se exprima. Ea e femeie, iar în România misogina femeile trebuie călcate in picioare, dar este o femeie care cunoaşte legile, este o femeie care apără legile şi vorbeşte în numele legii. Suntem într-o ţară, România, in care nimeni nu apăra legea în faţa autorităţilor. Nu avem o lege a răspunderii prezidenţiale – pentru ca preşedintele încalcă legea in fiecare zi. Alţii dau cu invective în ea…. Pentru că… e pe interese, întreaga presa e pe interes, e plătita… presa libera e o poveste. Fără îndoială Diana Şoşoacă este un început, îmi pare rău că cei din fostul partidul ei nu au ştiut să renunţe la orgolii.
Diana Şoşoacă trebuia menţinută, pentru că face treaba. Ea face treaba, face pentru popor, ea este un adevărat avocat al poporului! Uite, poate facem o mişcare civică, o invitam şi pe Diana Şoşoacă şi facem o mişcare civică adevărată”.
Cum ar veni, Diano, ti-am dat
un inel, mare cat inima mea. Te iubesc, care esti tu singura salvatoare de neam si tara, Ioana d’Arc a noastra. Salveaza-ne tara si poporu’, fa-ne Suedia, adu-ne Stockholmul in Valea Jiului!
„Doamne, urat mai imbatranesc unii!” ar zice bunica. Dar eu cred ca asa erau si in tinerete.
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
Nu a fost o declaratie inspirata si nici realista dar fiecare crede ce vrea pana la urma…