Mai multi romani s-au plans de dureri de cap, stari de voma si alte efecte secundare dupa ce au vazut-o pe senatoarea Sosoaca dansand.
Marian P., contabil: Treceam pe langa Piata Victoriei si era o melodie pe care Sosoaca urla „Ghita, Ghitalau!” Am privit-o maxim 5
secunde, cand treceam cu masina. Acum stau de doua ore in pat, am avut 38,5 si refuz sa deschid ochii de atunci de teama sa nu o vad iar.”
Maria T., studenta: „Am o stare de voma prelungita. M-am uitat la ea si apoi nu mi-am putut desprinde ochii. Era catarata pe ceva si dansa ca un bulgare de nea cu parul galben, doar ca unul slinos, nu stiu cum sa va zic. Efectiv, organismul meu reactioneaza acum mai rau decat dupa Covid.”
Pantelica Ion, pensionar: „Mie mi-a placut cum dansa Sosoaca, sa stiti! Mi-am adus aminte si eu de copilarie cand aveam o verisoara pe care nu o lua nimeni la dans. Statea ca proasta pe canapea cand intr-o zi, la o petrecere, s-a ridicat si a inceput sa dansezs singura ca nebuna. A spart vitrina cu bibelouri, a darmat masa, 5-6 baieti au fost spitalizati, unu a scpat, sufrageria a fost demolata complet, dar ce vremuri frumoase!”
Cititul desteapta! Oferta!
…În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
