Mi-a adus aminte un coleg de o stire de anul trecut.
O tanara din California a ingrijit timp de doi ani de zile o planta. O uda, ii punea ingrasaminte, o tinea pe pervazul bucatariei si ii vorbea dimineata. Tanara era atat de dedicata incat, daca pleca in concediu iar rudele uitau sa ii ude planta, nu le mai vorbea.
Dupa doi ani, cand a vrut sa o mute in alt ghiveci pentru floricica nu ii crestea, tanara si-a dat seama, in sfarsit, ca planta e din plastic. Dupa alte cateva minute, a realizat si ca pamantul nu prea e nici el pamant, ci tot o imitatie din granule de plastic.
Cam asa ma simt eu azi cand ma uit la politicieni. Degeaba ii uzi, degeaba ii votezi, degeaba astepti sa creasca. Sunt pamant de flori toti. Da’ de plastic.
Si cu toate astea, tot sper sa mai creasca macar unii dintre ei, iar acest lucru ma face absolut prosut.
Cititul desteapta! Oferta:
