Teodosie: „Imi cer iertare! Am crezut ca e o cisterna cu bere.”

In prezent
Oamenii din orasul de la malul marii, Gotham, dar putem sa ii zicem si Constanta, au inghetat toti, cu gurile cascate. Unora le-au ramas semintele nescuipate intre dinti, altora li s-a oprit berea pe gatlej, iar cei mai multi doar stau cu ochii bulbucati si privesc in gol inspre o cisterna. Suntem martorii unei minuni!
Peisajul este apocaliptic, ca in filmele SF in care ingheata timpul. Ionel, un baietel de 6 ania inghetat cu gura deschisa. Palma mamei sale este si ea incremenita in aer, foarte aproape de a-l lovi.

In urma cu un minut
Ionel venise cu parintii in centrul orasului. Il carau dupa ei la fiecare Boboteaza, ca sa ia apa sfintita si sa o duca acasa, sa aseze sticluta pe o polita din dormitor si sa o lase acolo tot anul. Pana la anul, cand o vor arunca si o vor inlocui cu alta sticluta. Ionel era resemnat, stia ca o data pe ani parintii lui se inghesuiau, se impingeau si faceau orice ca sa puna mana pe sticluta aceea cu apa pentru policioara din dormitor.
-Anu’ asta o sa ajunga la toti! i-a spus tatal sau, aratandu-i cisterna cea mare.
La un moment dat, un fulger a lovit turnul din centru, cerul s-a crapat si odata cu doua raze de soare, de sus a aparut o fiinta mitologica: jumatate Batman, cu aripi si tot dichisul, si jumatate Dumbledore, cu barba incomparabila si expresia de vrajitor la purtator. IPS Teodosie, pe numele de scena, a aterizat direct pe cisterna, deasupra multimii.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Ne intoarcem in prezent
Ionel deschide gura, iar palma il loveste peste cap. Timpul se dezgheata, oamenii isi scuipa semnitele pana la capat, iar berea curge pe gatlej.
-Mami! a inceput sa planga Ionel. De ce a imbatranit Batman in halul asta?
Mama sa nu a stiut sa ii dea un raspuns bun, de aceea i-a carat inca o palma dupa ceafa.
-Tati, e Batman! Dar cred ca vine din viitor ca e batran.
-Nu e Batman, ma, prostule, nu vezi ca nu are Batmobilul? i-a raspuns ta-su.
-Dar ala de acolo ce e? ii arata Ionel un Mertzan ultima fita, cu usi care se deschid si normal, dar si in sus, cu sofer imbracat in pelerina neagra, si cu aur mult la bord.
Ramanand fara argumente, ta-su i-a carat si el o palma dupa ceafa.
-E Dumbledore, din Harry Potter! Dum-biq Dum-bi! au strigat toti copiii.
Apoi Dumbledore, in uralele furibunde ale multimii, calare pe cisterna, a inceput sa vorbeasca in romaneste. Lucrul acesta le-a placut la culme constantenilor din Gotham, care au inceput sa il aplaude la scena deschisa, si cu mainile si cu picioarele. Sau cum s-o chema cand dau din picioare, daca aplauze nu.
-Niciun actor de la Hollywood nu a mai facut asta pentru noi! Si ce bine vorbeste romana, aproape corect!
-Dar la ce se uita asa fix, fata?
-Cred ca il caut ape Harry Potter prin multime.
-Oare stie ca nu e la Hoghwarts, ci a nimerit la noi, pe o cisterna? O fi iesit la o adresa gresita printr-un semineu-portal din ala!
-Lasa, fata, ca mai bine la noi decat sa nimereasca in padurea aia cu dinozauri.

In urma cu 3 ore, acasa la Dumbledore
-Prea Inaltimea Ta Fericita, e cerere mare de aghiazma! a spus soferul lui Dumbledore.
-Cat dam sticla?
-75 de centi! Dar de boboteaza mai punem 20%….
-Sa facem o cisterna, zic! Eu cred ca se da. Cat vine?
-Vreo 150 000 de Euro, pe acolo.
-Facem doua cisterne si dam si putin show la populatie. Ma sui pe ele, scot bagheta magica si hop!
-Luam Lexusul ala mai modest sau Batmobilul?

In viitor, peste 7 ore
Dumbledore si soferul lui au ajuns acasa, s-au pus la masa. Inchinand un pahar de vin vechi de 100 de ani, Dumbledore ii spune:
-Auzi, ma, azi am dat, in diferite orase, vreo 18 cisterne cu apa, nu? Stii la ce ma gandesc?
-La ce, sefu’?
-Vad ca prinde treaba asta cu apa. Anul trecut am vandut sute de butoaie, anu’ asta am rupt cu cisternele. Stii ce ma gandesc, ma? La anu;, sa ma cocot pe un catarg de vapor. Ma sui acolo pe o scara sau rog un elicopter sa ma lase direct acolo. Si sfintesc toata Marea Neagra, ma! Pai nu e pacat?

La anu’, pe vremea asta
Multimea din Gotham s-a adunat pe malul marii. Toti privesc in sus cu gurile cascate, cu limbile scoase. Pana si pestii care sareau din apa au ramas in aer, ca sa nu mai zicem de semintele scuipate,c are au ramas incremenite la jumatatea distantei dintre gura si pamant. Cerul s-a despicat si, dupa ce a coborat pe doua raze si pe scara unui elicopter, Batman batran s-a infipt direct intr-un catarg si s-a adresat multimii…

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare.  Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.

Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment:

„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”