In sfarsit, un om care si-a tatuat ce iubeste.
Maestrul care a realizat aceasta opera de arta este curtat azi de marile saloane de tatuaje din Paris, New York…
Urmatoarea mare lucrare este: UN OU ROSTOGOLINDU-SE. Tot negru. La fel de frumos.
PS: Care naibii e cioculetul?!
Ea este Sambata Mariana, iubita lui Duminica Marian.
Dupa ce a vazut acest tatuaj, Marian a parasit-o pentru ca a pus cratima la „mi-e”:
„Ai scris valuare corect, dar cand e vorba de „mie”, ai pus linia aia! Pe mine nu ma desparteste nimeni. E semn rau!”
Cand nici numele iubitei nu-ti iese corect.
Tatuajul lui Cioaca, un tribut adus maestrului care l-a facut celebru.
Pe gat are scris: SENZATIONAL (in simboluri tibetane).
Imagineaza-ti ca te afli pe plaja la Mamaia si esti sotia masculului care are chestia asta pe spate .
Femeile perverse nu mai indraznesc sa se dea la trufandaua ta de barbat.
PS: A-ul s-a sters dupa ce i-a iesit un furuncul intre C si T.
Pe burta si-a desenat un butoi cu vin, iar pe …un mititel.
Mic, mic.
Salam. Motivatie:
Pentru ca si manelistii vrea sa fie rockeri.
Nu-i nimic! Daca era scris corect, ar fi ras toti manelistii de el.
Guta. De ce si-a facut acest tatuaj?
A incercat mai intai pe o maimuta, dar nu se vedea de par.
Apoi, pe un sobolan, dar s-a sinucis de scarba.
Partea buna e ca nu e ca la femei: suporterii sunt statornici.
L-ai facut, il lasi! Nu trebuie sa stergi Gina ca sa scrii Doina…
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
