Grădina Cinema Gloria era locul meu preferat din Cartierul Titan şi din Univers ! Aveam 10 ani. Plecăm cu pustii de la bloc şi săream gardul ştrandului Trei Ligheane. Apoi, ne aşteptam cuminţi rândul în faţă găurii din gardul de plasă. Dincolo era Cinematograful. Rula Winnetou. Aşteptam că paznicul să se întoarcă cu spatele şi ne strecuram… Nu am luat niciodată bilet, iar intrarea asta prin efracţie făcea parte din distracţie, din ritualul nostru de a merge la film. Uneori, unul dintre noi era prins şi nu reuşea să intre în cinematograf. „Florin nu a reuşit! A rămas în urmă!” Iar ceilalţi păstrau un moment de reculegere ca şi cum ar fi pierdut un camarad de război. „Ei, va trebui să îşi cumpere bilet!”, concluzionam. „Săracu’!”
Scări de beton peste care au aruncat nişte scaune de plastic roşii şi insalubre. Oameni în slipi şi şlapi, veniţi direct de la ştrand. Peste tot erau coji de seminţe şi sticle. Va reamintesc, suntem în faimosul Cartier Titan. Actorii se desluşeau cu greu pe zidul de beton ce era pe post de ecran. Îmi amintesc clar pata maronie din partea dreapta-sus a ecranului, Pata aceea a jucat, ani de zile, în toate filmele: Clanul Sicilienilor, Fantomas, Jandarmii… Cum era o scenă dramatică, pata apărea mare pe moaca personajului. Orice ar fi zis actorul, oricat de dramatica era secventa… tot comedie ieşea. Gândiţi-va la replica: „Pentru mine eşti perfectă aşa cum eşti!”, spusă de un actor îndrăgostit unei fete cu ditamai pata maronie între ochi! Sau la replica lui Jane, care îi zice lui Superman, cu o privire jilava şi îndrăgostită: „Ti-am lăsat o mică urmă de ruj pe obraz!” Nu era mică, era ditamai pata!!! „Curată-l bine, Lois Lane, că e murdar pe toată faţa!”, a strigat un titanian. S-a dus dracu’ tot efectul romantic!
Eu, şi acum când urmăresc un film la cinema, caut din priviri pata de pe ecran. 
Aici l-am văzut pentru prima dată pe Winnetou. Pe un ecran prost, murdar pe faţă, cu un sunet execrabil şi cu mulţi spectatori veniţi direct din menajeria circului.
Era indianul bun, fratele de cruce al lui Old Shatterhand. Era cel mai priceput în luptă şi ştia trucuri care ne lăsau cu gura căscată. Identifica pe loc orice urmă de animal sau de om, îţi putea spune orice despre vreme şi avea auzul mai fin decât o felină. Aveam 10 ani, eram fascinat. Copiii îl imitau în faţa blocului, fiecare voia să fie Winnetou. Ne făceam fraţi de cruce, exact ca în film. Apoi, ne numeam toti soldateii de plastic Winnetou, iar cailor le dădeam porecla „Vânt”.
Pentru cei care n-au văzut filmele, acest articol nu înseamnă nimic. Dar, pentru ceilalţi..voi înţelegeţi ce spun. Când a murit în film, apaşul a cerut să i se cânte Ave Maria. Aceasta a fost cea mai tristă scenă care s-a difuzat vreodată în Grădina Gloria. Îmi amintesc feţele oamenilor, am putut să mă uit la ele abia a treia oară când am văzut filmul: toţi erau incapabili să se mişte. Le înţepeniseră cojile de seminţe între dinţi, nu îndrăzneau să bea apă sau respire de teamă de a nu pierde momentul. Niciodată cei din Grădina Gloria nu au râs de Winnetou. Le plăceau atât de mult filmele încât nu şi-au permis. Chiar dacă avea o pată pe faţă. Erau fascinaţi. Personajul pe care Karl May l-a iubit nu îşi putea găsi o interpretare mai bună. Meritele sunt ale unui actor de excepţie, Pierre Brice. Odihnească-se în pace!
*Daca vrei sa vezi cele mai recente articole, da LIKE la pagina facebook/cronicipebune 
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
„https://www.cronicipebune.ro/wp-content/uploads/prima-pagina/filme-cronice/a-murit-winnetou-articol-pentru-cei-de-peste-35-de-ani/pb.jpg” alt=”pb” width=”440″ height=”600″ />
Pingback: Din toată lumea sosesc mesaje de susţinere pentru Victor Ponta. - Cronica Carcotasilor
aveam vreo14 -15 ani cind am citi romanul ,stateam noaptea si citeam , cind am ajuns la ultimul capitol ,,Winnetou in valea mortii am plans toata noaptea , eram indragostita de erou . Dumnezeu sa-l odihneasca pe Pierre Brice.
subscriu !
Imi aduc aminte de Gradina Gloria (e acum parasita si in paragina) si de Pierre Brice (care a jucat si in Dacii)…Articolul aduce inapoi memorii…
Am citit si vazut toate seriile cu Winnetou, am ras, plans, stat cu inima la gura, in toate aventurile lui si ale partenerului sau, am plans la final, cand eroul meu a murit , am trait si visat la Winnetou ! Aceasta este o parte din tineretea mea, frumoasa, plina de eroi de poveste, exemplu, Winnetou !
A fost o incantare pentru noi cei de varsta a treia
Dumnezeu sa-l odihneasca
sergiu nicolaescu a fost inspirat cand l-a distribuit in Dacii
Am citit cartea de peste 30 ori!!!
Am citit cartea de peste 30 ori!!!Rip
Hehe, am 24 de ani si am vazut filmele celea, iar cartea a fost o mare, mare bucurie (citita la 13 ani prima data).
Da,si eu mi-aduc aminte. Ba chiar si de schela pe care era intinsa o panza in loc de ecran. Asta a fost inainte de „luxosul” ecran de beton. Si mai inainte era doar o groapa mlastinoasa, plina de salamandre si corabii din „scartaietoare” cu panze de hartie, groapa in care, noi cei din „hasuri” duceam batalii cu „igrecanii”. Si dupa fiecare revelion, ciopleam brazii aruncati si faceam sabii din ei… ca era prea frig sa mai tragem cu cornete. Unde jucam „cartonase” si „capace” si unde schimbam intre noi figurine din colectia de „cauboi si indieni”. Toti indienii fiind binenteles, Winnetou…
Ai cumva, din greseala, poze cu cinematograful de atunci?
eu am stat in blocul h12 pe aleea stanila nr 2 ,coboram din bloc cu undita in mana si direct la balta ma opream ,doar era in fata scarii ,daca mai tineti minte primul film difuzat la gradina titan a fost un film rusesc ,se numea „floarea soarelui ” ,amintiri frumoase ,acolo am invatat sa peascuiesc !
eu am stat in blocul h12 pe aleea stanila nr 2 ,coboram din bloc cu undita in mana si direct la balta ma opream ,doar era in fata scarii ,daca mai tineti minte primul film difuzat la gradina titan a fost un film rusesc ,se numea „floarea soarelui ” ,amintiri frumoase ,acolo am invatat sa pescuiesc !
Stiu H-urile, de la Ilioare. Erau cele mai aratoase blocuri din cartier.
Eu mi-l amintesc din filmul Dacii. RIP
Nu titlul mi-a stors lacrima si nici finalul.Ai deschis cutia cu amintiri dragi.Ne-ai luat in masina timpului.Se aude,se vede,miroase ca Atunci.E frumos ca spui despre el nu cat a fost ci cat a insemnat pentru tine.
:)multumesc
Da, am văzut şi eu multe filme la grădina Titan…am folosit şi gaura din gard, dar mai târziu cumpăram bilete. Amintirile despre detalii s-au şters complet. Totuşi îmi amintesc pe…cineva : o ţigancă tânără, drăguţă, care vindea…bomboane agricole. Doamne, avea nişte sâni pe care nu i-am uitat niciodată ! Din amintirile unui alb-băltean, vecin cu titanii.
Pierre Brice, actorul francez care-l interpreta pe Winnetou…chipeş om. A făcut parte din copilăria mea…Să se odihnească în pace.
Cred ca nu am prins-o pe fata:(
Nu am vazut filmele la cinema (le-am vazut pe calculator), in schimb am citit cartile lui Karl May inainte si in tipul liceului. L-am indragit pe Winnetou si pe Old Shatterhand la fel cum i-am indragit pe Old Firehand sau pe cuplul Dick Hammerdull si Pitt Holmes. Si totusi, am 25 de ani. Te rog, inceteaza sa mai setezi limite de varsta doar pentru ca tu ai aproape 40 de ani.
Am jucat si eu turca, lapte gros, ratele si vanatorii, am tras si eu cu „tobermanul cu gornete”, am purtat si eu cheia la gat si chiar mergeam in parc sa ma dau in leagan si sa ma joc in casuta de fier.
Merci!
:)))OK, dar 90 la suta dintre cei care au comentat au peste 35:) Sa vezi si filmele, merita.
a „setat” limita de varsta pentru ca nu e vorba numai de filme ci si de conjunctura. Filmele erau o parte din tablou, aici e vorba si de Gradina, de atmosfera de acolo si de tot ce aminteste ea.
Sunt convinsa ca ai vazut filmele dar nu le-ai vazut la Gradina si vazutul la Gradina dadea 50% din farmec.
a „setat” limita de varsta pentru ca nu e vorba numai de filme ci si de conjunctura. Filmele erau o parte din tablou, aici e vorba si de Gradina, de atmosfera de acolo si de tot ce aminteste ea.
Sunt convinsa ca ai vazut filmele dar nu le-ai vazut la Gradina si vazutul la Gradina dadea 50% din farmec.
Si daca ai sub 35 de ani sigur nu ai apucat Gradina!
Da….E ca si Cinema Paradiso fara Cinema Paradiso.
La asemenea filme de colectie ,de suflet nu setezi limite de varsta ai dreptate Filip
Foarte putini sub 35 le-au vazut. Nu s-au sifuzat dupa ’89, din cate stiu eu. Asta e motivul.
Da, dar – omul negru a venit nu ai jucat- batista parfumata – tarile-si multe multe altele- sic nici nu stiai de astea.
Pingback: Ponta: Iată de ce mă operez în Turcia - Cronica Carcotasilor
Pingback: Viorel are melodie de petrecere. - Cronica Carcotasilor
Pingback: Din puţul gândirii unui neruşinat: “Noi merităm mai mulţi bani decât un profesor sau medic!” - Cronica Carcotasilor
Vreau sa fiu pe aceeasi lungime cu Filip…. eu intai am citit toate cartile (noaptea dupa ce parintii adormeau) iar apoi dupa cativa ani am vazut si filmele… As putea sa citesc la nesfarsit pe Karl May.
Cat despre varsta si „fantasmele” copilariei… am 27 si am descoperit distractia calculatorului abia la facultate, asadar copilaria si adolescenta mi le-am consumat in parc, in fata casei jucand felurite jocuri, inventatnd proprile aventuri, organizand „expeditii de cercetare”ca padurilor din imprejurimi… era spiritul ce noi l-am invatat din minunatele lecturi ale varstei…
Multumesc pentru amintirile rascolite!
Totusi, strandul Trei Ligheane nu era langa Gloria, ci tocmai in partea cealalata a parcului, langa piata Salajan, actualul complex Cara. Asta daca nu o fi fost altul de care nu stiu eu :).
Strandul Trei ligheane, unde am facut inot 4 ani, e chiar complexul Cara de acum. La Salajan.
Chiar lipit de el, era Gradina Cinema Gloria. A nu se confunda cu Cinematograful Gloria, care e la 2 km distanta, aproape de Baba Novac:)
Nu chiar 2 km dar 1 si ceva tot erau… cat despre Pierre Brice nu pot sa spun decat ca (daca mai tii minte) pe vremuri era o guma de mestecat cu poze de actori din filme iar una din cele mai pretioase si indragite poze pe care am avut norocul sa pun mana a fost chiar asta cu PB din Winnetou. Cred ca am pastrat acea poza vreo 10-15 ani atat de drag imi era personajul! Poate cei care au 20-25 ani mai stiu de Karl May si de toate minunatele carti de aventuri scrise de el dar sigur cei care au acum 15 ani si au prins din plin epoca internetului habar nu au de asa ceva… si chiar e pacat!
Nu e internetul neaparat de vina, cred ca felul in care esti crescut conteaza, cat despre Winnetou, l-am cunoscut cand cauta alaturi de Old Shatterhand comoara din Lacul de Argint, filmele si cartile nu au varsta, eu am 17 ani si pot spune ca am citit clasici, am vazut filme vechi, am asculatat si ascult muzica de prin ’90, am prins asa anii dinaintea internetului si calculatoarelor, si era mai reala copilaria atunci, mai multe de povestit
dar inainte se numea Flax nu erau nici blocuri nimic ci casute vesele si stradute ce dadeau inspre lac unde tiganii isi scaldau cai si daca mai aveai si norocul sa iti fure hainele sa vezi atunci aventura.
Eu am 56. M-am nascut si am crescut la taranoaia, unde undeva unde intoarce uliul. Am citit Winnetou prin clasa a VI-a (asta insemnand prin 72-73. Asta, din biblioteca scolii. Mai tarziu am reusit si am cumparat old shurehand. Destul de multa vreme dupa ce am citit cartea, nu am avut stiinta ca se „turnase” si film, dar cand am auzit ma indoiam ca filmul ar fi putut ramane fidel cartii. Nu am vazut niciodata filmul, dar de Pierre Brice am aflat si facusem rost de poza cu el. Apoi nu mai stiu de pe unde am vazut ceva secvente, dar imi suna ca filmul e facut de nemti, iar nemtii fac filme slabe (cel putin in comparatie cu americanii). Unul din filmele pe care le-am vazut la mult timp dupa ce am citit cartea (poate mai bine de 15 ani) a fost „Love Story”. Filmul, nu mi-a adus elemente noi, pentru ca o carte, daca e bine scrisa, iti creeaza pelicula in propria-ti minte. Apoi, pe de alta parte, nu conteaza de unde isi ia omul informatia, important este daca si-o ia. Imi pare bine ca am gasit pe aici, oameni care au vibrat pentru niste chestii comune. Cartea transmitea cavalerism si intotdeauna in fata cavalerilor si cavalerismului, ma inclin 🙂
🙂
Si eu am copilarit in Titan, la Ozana. Ce mica este lumea!
Superb scris.
Mi-a plăcut tot, am savurat tot ce s-a scris aici ,am și eu amintiri frumoase legate de copilărie și grădină cinema Gloria și cinema Gloria lângă IOR unde locuiam , am văzut și eu filmele cu Winnetou și filmul Love story prin ani ’73 și lml amintesc cozile de la casă de bilete la acest film.
Love Story…pfoai, ce film!
Ce frumosi sunteti! As putea sa spun mai multe, dar asta e esenta!
sal,si mie mi-a placut mult acest personaj ,si am avut norocul la vreo 30 si ceva de ani,sa dau mana cu actorul Pierre Brice,a fost cel mai emotionat moment din viata mea,sa-l cunosti in carne si oase pe Winnetou,acesta ma va remarca tot restul vieti,norocul meu a fost ca a vizitat Brasovul,da o onoare enorma,fiind eroul copilariei mele 🙂
Am foarte multe comentarii la acest post de acum multe luni:) De pe ce pagina de facebook ai intrat? Sunt curios.
Sal,si mie mi-a placut si filmul si cartea,am trait cu sufletul la gura,toate aventurile personajului,plus ca am am avut onoarea,sa-l cunosc in realitate si sa dau mana cu actorul Pierre Brice,actorul care la interpretat pe Winntou,A fost in Brasov 🙂
prin anii’80,miercurea,mai dadeau la cinemateca
Amintirea acestui film și altele care ne-au alintat copilăria trăind acel sentiment al aventurii jucându-ne precum atâtea personaje din filme, călărind zidurile cetății medievale din Sighișoara, filmele cu Vinnetou și Old Shatterhand ne-a cuminecat copilăria. În prezent din ce a fost cinematograful de vară, a rămas un loc nefiresc de dezolant, printre rândurile fostelor bănci ale amfiteatrului, șe ițesc adevărate păduri de scaieți, o împâslitură de tufe din care te pândesc cu ochi hămesiți câinii fără stăpâni care au inundat centrul orașului. Iar în loc de ecran, un zid scorojit și murdar arătându-și gingiile cariate roase până la cărămidă. Grădina de vară din apropiere închisă de ani buni, cu un grilaj de fier pe care este montată o pancartă atenționându-te că te afli în fața unei porți branșată la curent electric, În grupul social de alături, wc-ul a fost transformat în casă de locuit unde o familie săracă și necăjită își duce zilele într-o cruntă și nemeritată sărăcie. Clădiri în ruină, moloz și mizerie cât cuprinde lentoarea hibernală a celor din primărie care te face pe tine ca trecător să răbufnești aghesmuindu-i cu o vorbă de duh, de să le ducă buhul foaita și farba.
Am fost si eu acolo 🙂 aveam 10-11 ani
Filmele (cu actorul preferat si indragit) au rulat peste tot in tara si a lasat intr-un colt de inima amintiri placute si de neuitat fiecarui copil. Westernurile au avut si ele perioada lor de glorie pe ecranele din cearsafurile albe.
Frumos scris…Eu veneam la „Gradina”din Colentina si mai apoi din Pantelimon…nu stiam de”gaura”din gard si oricum nu am fi incaput pe acolo,toti cei care nu apucam bilete!!!Ca de asta ati uitat,se intampla deseori sa nu poti intra,mai ales la”Winnetou”si alte filme de succes…In blocul Y de alaturi a locuit cea mai buna prietena(nu iubita)…acum e prin USA,dar sigur,daca ar vedea acest”subiect”ar interveni si poate ar lacrima,ca asa patesc unii cand ii”potopesc”amintirile…
Doamne ce seara minunata. Nici cea mai interesanta carte sau emisiune tv nu mi-ar fi produs atata multumire decat depanarea acestor amintiri. Nu locuiesc in capitala dar impartasesc cele povestite caci fiecare avem cate ceva legat de suflet.
Ceace probabil nu foarte multi dintr-e Dvs. cunosc… Pierre Brice a fost unul dintr-e sponsorii cei mai importanti ai rezervatiei de ursi LiBearty din Zarnesti / Brasov. A vizitat personal rezervatia in 2012.
R I P Winnetou !
Chiar nu stiam. Aveti poze? Imi puteti spune mai multe? Multumesc mult!
Eu am 24 de ani (nu peste 35) si am citit aproape toate cartile lui Karl May. Uitam si sa mananc sau sa dorm. Nu am vazut filmul.
:)De film ziceam…Cred ca l-au vazut doar cei de peste 35 de ani. S-ar putea sa gresesc.
Si tantarii…. tantarii i-ai uitat???? 🙂
In alt episod:)))Nu erau prietenii mei. Adevarul e ca pe strand erau multi, dar la Gradina cei din jurul meu fumau mult si mai goneau din ei.
O legendă copilăriei noastre….. A fost pentru noi copiii care ne uitam la filmele cu indieni mai mult decât un simplu actor. A fost un simbol al indienilor sec. XIX din SUA…
O să mi-l amintesc mereu cu plăcere pe Winetou – Pierre Brice
FIlmul cu winetou afost parte a copilariei noastre frumoase .Pieree Brice este in eternitate ,in curind te urmam cu totiii
Hai sa mai stam putin…
pPentru SilviuIliuta:Peste ctrestile muntilorse asterne linistea,virfurile copacilor abia mai freamata,pasarile padurii sint tacute.Occlipa doar si vei impartasii si tu aceeasi liniste. ….Goethe………. Asa ca domnul silviu m-ai stai putin ,
Mai stau.
ce indragostita eram de el, desi eram o mucoasa. Am plans cand am terminat cartea si tot sprram ca mama va mai scoate sau va mai inventa ,asa cum stiu doar mamele, inca un volum. am citit toate cartile cu Winnetou, iar acum, adulta, citesc Winnetou in Mexic. Nu mai are aceeasi savoare, dar acum am descoperit -o intr-un anticariat, si o citesc pt ca am ramas datoare lui winnetou sau copilariei mele. Am fost generatia care citea, visa, se juca pana la epuizare cu alti copii. Adica am fost fericita in epoca din care lipseau tabletele, hainele de firma si jucariile scumpe. imi amintesc ca pe calul lui Winnetou il chema Hatatitla, adica fulger. Dumnezeu sa il odihneasca in vesnicele plaiuri ale vanatoarei
am uitat sa spun ca si eu cunosc Gradina Titan. Ce bucurie era sa merg sa vasd filme acolo.cAm vazut si Rodeo, cu Cliff Montgomery. Am vazut multe filme, nu le mai tin minte. Dar simt si acum emotia asteptarii. sacse intunece suficient cat sa putem vedea imaginea pe ecran. eu locuiam in B1. la strada. dar meream la strand , la 3 ligheane. ce vremuri fericite
Mai functioneaza Gradina Titan?