Ar fi putut fi o excelenta vanzatoare la magazin. Doar ai vazut cu cata inteligenta calculeaza salariile si pensiile. Nu ar fi gresit niciodata sa-ti dea rest!
Ar fi putut fi artist de circ. Uita-te bine la pantofii ei:
Ea si acum isi sufera ca nu si-a implinit visul. De aici si machiajul.
Ar fi putut fi o excelenta karatista. Poate ar fi ajuns chiar campion pe judet. Uite-o, pe cand se antrena:
Ar fi putut fi o excelenta culegatoare de rosii, in Spania. Ar fi vizitat tari straine, pe care acum nu mai are timp sa le vada. Ar fi facut schimb cultural intens, chiar ar fi deprins cateva limbi striane in plus.
Ar fi putut sa fie asistenta tv! I-ar fi adus invitatii in platou lui Gadea, imbracata in fusta scurta. Acum este nevoita sa poarte fuste pana la genunchi. Dar ea sufera!
Ar fi putut fi o excelenta secretara. Uita-te bine ce tinuta impecabila are si ce zambet miraculos:
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Ar fi putut fi o foarte buna traducatoare de engleza sau de franceza. Sau chiar profesoara! La cati profesori de Mecanica predau acum Franceza la tara, ea ar fi fost chiar buna. Ar fi beneficiat si de maririle extraordinara de salariu. Acum profesorii se scalda in mii de Euro, asa a spus doamna de la minister.
Ar fi putut ajunge o vigilenta controloare de bilete. Te indoiesti de asta? Doar ai vazut cum vorbeste de tramvaie, pana si la ONU…
Putea avea trei copii minunati, pe care sa ii creasca din alocatia uriasa.
Dar tu i-ai frant acest vis si ai ales PSD.
Ti-ai batut joc de ea, de Olguta! Din cauza ta a fost nevoita sa ajunga Ministru al Muncii. Sa-ti fie rusine!
Data viitoare sa nu mai votezi PSD, frangi aripile oamenilor!
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
