Nu l-am prins jucand pe Lica Nunweiller, dar tin minte ca tata, atunci cand imi povestea de el, o facea ca si cum ar fi fost un fotbalist mai bun decat Maradona. Iata ce scrie Mihaela, fata sa, pe Facebook. Pe mine m-a intristat peste masura:
Mihaela Nunweiller:
“Ultima data cand tatal meu cat o minune a mers pe stadionul dinamo (eu l am insotit atunci), invitat fiind, impreuna cu fratele lui Nelu, de un fost conducator al clubului la tribuna oficiala pt nu stiu ce meci important, borcea a considerat sa ne alunge de acolo ca pe niste caini pripasiti, dupa ce abia ne asezaseram pe scaune.
L am si auzit pe borcea spunand, era doar cu doua randuri de scaune mai sus, inainte sa vina un agarici trimis de el sa ne ridice si sa ne alunge la peluza,
„cine s, bă, fosilele alea in tribuna mea?
Ia, la peluza cu ei!”.
Din momentul ala, cand ne am ridicat si eu cu tata am si plecat direct acasa, tatal meu nu s a mai uitat la niciun meci al lui dinamo, nici macar la televizor.
Pana la sf vietii lui.
Nelu, fratele lui, a ales sa se ridice si sa se mute la peluza unde l a trimis borcea. Tata nu a reusit pana in ultima clipa sa ii inteleaga fratelui lui mai mare alegerea.
Sau poate ca a facut o, dar niciodata nu a comentat o.
Si nici nu i a iertat o.
In schimb, tata si a inchis sufletul pt totdeauna intr o suferinta care l a macinat pana a inchis ochii.
Parca l aud cum spunea mereu:
-Tată, dinamo a fost viata mea la fel de mult cum sunteti voi si mama!
Acolo am crescut si m am format ca sportiv, ca om! Acolo ma duceam ca acasa!
Ce am ajuns, tată, sa vina unu’ care n a dat o data cu piciorul in minge si sa ma arunce ca pe un dinte stricat de unde eu mi am spart capul de atatea ori si mi am rupt picioarele pt clubul asta!?
Si de fiecare data avea lacrimi in ochi. Nici nu le mai ascundea.
Tata a plecat pe steluta lui neimpacat, desi, la ceva timp dupa intamplarea asta, au incercat altii din conducerea clubului sa i dreaga suferinta cu nu stiu ce premiu de recunoastere a meritelor, pe care au vrut sa i il inmaneze inaintea unui meci.
Tata a refuzat categoric. Nu s a dus, si nici nu le a deschis poarta cand au venit cu premiul la el acasa.
Stiu ca tatal meu cat o minune a plecat din lumea asta mahnit, cu o piatra pe sufletul lui frumos si bun, cum nu ar fi meritat nimeni.
Si pt asta l am urat si detestat pe mascariciul asta analfabet!
Si mi am dorit sa i se infunde intr o buna zi!
N a durat mult.
A venit ziua cand borcea a fost umilit, incatusat si aruncat in puscarie.
A fost ziua cand am simtit ca tatalui meu ii sterge Dumnezeu toate lacrimile curse si toata durerea din suflet.
M am bucurat. Mult si tare.
Stiu, suna inuman si nedemn de mine. Dar asta am simtit.
Plus o dorinta puternica ca individul asta sa si aduca aminte ca a ranit un suflet de om bun care nu i a facut niciodata nimic rau, dimpotriva, i a lasat si denumirea de cainii rosii, care ii apartinea de drept, si nu l a dat in judecata cand individul a intregistrat o la osim fara macar sa il instiinteze, nicidecum sa ii ceara voie.
Nu cred ca a regretat vreodata umilirea la care l a supus pe tatal meu.
Nu cred ca a realizat vreodata ca i a smuls tatalui meu o bucata mare din sufletul lui.
Nu cred ca o astfel de spoiala de om ar putea avea vreodata remuscari sau pareri de rau. Pt ca este genul care face doar umbra degeaba pamantului.
Da, fie, el mai face si copii.
Sper doar sa nu ii semene!
Dar stiu ca eu, acum, cand am aflat ca individul asta intra iar la puscarie pt 5 ani, am avut o strangere de inima.
Si nu de bucurie!
Pt ca asta cred ca face diferenta intre mine, fata tatalui meu minunat, si el, un oarecare!”
Nu da banii pe prostii, ia carti iubitei de Valentine’s:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
