Daca as fi avut un magazinas de haine la mana a doua sau o ghereta cu covrigi… si as fi primit un asemenea CV pentru postul de vanzator, nu l-as fi acceptat.
Domnule Toma Petcu, onorat Ministru al Energiei, posesor al capodoperei aici de fata, dati-mi voie sa va spun direct, fara menajamente: sunteti agramat. Sunteti praf si pulbere!
Locul dumneavoastra este la „Mare e gradina facebook”, printre specimenele de acolo, gen:
Nu aveti cum sa fiti ministru, daca scrieti in halul asta! Va faceti de ras, faceti ministerul de ras, faceti Romania de ras. Poate ca in biroul lui Dragnea merge, e in regula sa ai asa un CV, dar noua, oamenilor cu mai mult de patru clase, ne e greata, domnule. Nu ati inteles? Va traduc in feisbukeza pe care o stapaniti:
Lokul dvs ie ăn „Mare ie gradina feisbuci”, boss! Tu si bajetii de akolo v-ă potrivitzii perfekt! Poata că la sukaru Dragnea ie oki să fii asha fraer, si să skrii asa in fisha ta, dar noi, oameni cu may mult de 4 klase, vomăm cand te kitim, boss. Esti agramat păsistem! Indraznesh-te să krezi!
Nene Dragnea, domnul Toma recunoaste ca poate conduce orice „compartiment din cadrul unei compani (sic!) cu exceptia celui economic”. Atunci de ce l-ati pus acolo? Ce va asteptati sa faca? Sa invete alfabetul timp de 4 ani? Nu v-am votat si nu o sa va votez vreodata, dar as vrea, pentru linistea mea, sa ne spuneti ca nominalizarea asta a fost o gluma. Proasta. A, si mai am inca vreo 10 marionete pe lista. In frunte cu papusarul.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”
Si este si bun orgnizator 🙂
Vai de noi, asta e doar inceputul.
Si textul de fata are doua greseli:
„si as fi primit un asemenea CV pentru postul de vanzator, nu l-as si acceptat.”
„dar as vrea, pentru linistea mea, sa be spuneti ca nominalizarea asta a fost o gluma.”
Un text care corecteaza pe altii, parerea mea, ar trebui scris impecabil.
Asa e!
Asta e zidar de meserie, probabil a facut liceul la FF si acum s-a vazut brusc mare ministrel… nici la limbile straine n-a scris ce trebuia (niveluri A1-C2), ci cum i se pare lui ca stie limbile alea…
Bravos, baieti! Vom avea poate cel mai „competent” guvern din ultima vreme. Daca tara asta nu ajunge pe fundul prapastiei in urmatorii 2 ani, eu ma fac femeie.