15 000 de craioveni primesc ajutor social.
Ajutoarele astea ajung, pe de o parte, la batranii cu pensii mici. Absolut normal.
Ajung si la cei cu multi copii, care au alocatii de mizerie.
Pe langa asta… ajung si la niste puturosi, care numai nevoie de ajutoare nu au nevoie. Oameni in puterea care intind mana. Pentru ca, nu-i asa, e mai simplu sa iei de pomana sacosa, decat sa te angajezi. E mai usor asa: noi iti dam sacosa, tu ne dai votul.
Daca te apuci sa cauti pe Google gasesti zeci de site-uri cu oferte de munca in Craiova. Cu toate acestea ei reusesc sa stea acasa, avand venituri sun 600 de lei. E destul de greu, dar ei reusesc. Unii muncesc la negru, evident.
In pozele de mai jos, o mana de asistati social, carand ajutoarele cu taxiul. S–a intamplat pe 1 decembrie.
(poze: Adevarul Craiova)
Valoarea pachetelor primate de la Asistenta Sociala este de 40 de lei. Un kilometru cu taxiul este taxat cu 2 lei şi 95 de bani, ceea ce face ca o cursă medie să se ridice la valoarea de 13-14 lei. Deci baietii si-au facut bine socoteala: tot raman cu cativa lei.
Normal ca merg cu taxiul, ce ati vrea sa faca? Sa cheme elicopterul? Poate atunci cand Asistenta Sociala le-o da de pomana pachete de 300 de lei. Se strang 2-3 asistati si inchiriaza in elicopter. Cat de scump poa’ sa fie?
De Silviu Iliuta–cronicipebune
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
