Cred ca avem 7 ani, posibil 9. Oricum cred ca eram destul de mare incat sa nu mai fiu considerat gura-sparta si sa nu-i dau de gol le ai mei prin vecini, asa ca tata a hotarat sa nu mai puna naveta cu sticle in usa sufrageriei ca sa-mi blocheze accesul. Si mi-a zis ceva de genul: „asculta ce zic oamenii astia si baga la cap! Sa nu spui nimanui, da? Nici la scoala, nici vecinilor ca ne toarna la Securitate si ne baga la inchisoare.”
Apoi a legat mai bine sarma care tinea loc de antena de galerie si a cautat la acordul fin Europa Libera. Printre bruiaje si piuituri, am auzit vocea lui Neculai Constantin Munteanu, care zicea lucruri incredibile despre Ceausescu. Vorbea despre lumea larga, despre tari civilizate, despre cozile de la noi, despre foame, despre lipsa de libertate, lucruri pe care nici macar nu le intelegeam foarte bine. De atunci pana la 14 ani cred ca am ascultat sute de „Actualitatea românească”, iar pentru mine au fost niste seri senzationale. Stiu ca suna deplasata comparatia, dar numai pe Linda Karatista si pe Colombo ii mai asteptam asa, la Studio X, la bulgari.
Ce vreau sa spun, domnule Munteanu, e ca va multumesc pentru serile atunci, pentru curajul dumneavoastra si pentru faptul ca nu m-ati lasat sa plutesc in bezna toata copilaria. E o onoare pentru mine sa va am drept prieten, fie si numai pe Facebook.
Altfel, tata era tamplar si lucra toata ziua in zgomot, asa ca dadea volumul foarte tare, incat se putea auzi din fata blocului. Stateam la etajul 5. Am avut noroc.
AZI, pana la ora 24, ai oferta la carti: ambele volume la 39 de lei!
