In filmul de Craciun de azi ea se intoarce in comuna americana (spre orasel) din care a plecat pe la 17 ani si cunoaste un sef de sectie. Acum ea are 30, dar pare de 40 pentru ca metropola o imbatraneste. Si fata asta lucreaza la o firma de publicitate, e sablon, si ea vinde sampon si chipsuri populatiei, si ea e buna rau in ce face, desi prezentarea ei de la inceput e un cacat: „ea arata niste chipsuri pe o plansa, un copil desenat care musca unul si zice ceva de genul „nu ma pot satura!”” Adica mai slaba decat aia de la noi care au facut reclamele la Catena. Sau pe acolo.
In fine, ajunge in comuna natala, care era nefericita. Comuna. Nici de Craciun nu le ardea, pe motiv ca niste Trumpi mai mici voiau sa cumpere fabrica la care munceau 50% din sateni si sa faca in locul ei un mare mall. De ce naiba ar fi avut nevoie o comuna ca aia de un mall, numai scenaristii capodoperei stiu!
Aia din fabricuta produceau magiun sau ceva de genul asta. Pe langa banda de productie (ca locatie, sa va orientati) ea se intalneste cu seful de sectie, cel mai frumos si aranjat baiat, cam de filme de serie C, care tragea toata ziua la jug pe fabrica, dar cu toate astea avea maini de pianist. Se dovedeste ca el o uraste, dar o si iubea din clasa a doua, cand el era un ochelarist, iar ea avea codite si zambet. Dar el timid.
Bunicul ei muncise pe vremuri la fabrica, acum decedase si nu mai muncea. Logic. Dar ea gaseste intr-un tablou titlul de proprietate. Cam ce gasiti si voi prin podul bunicilor: un titlu de proprietate al unei fabrici de care bunicul, mester pe acolo, uitase. Mai intai, ea se bucura, vrea sa vanda fabrica trumpilor, dar apoi se indragosteste de seful de sectie pe motiv de zambet si de baiat bun, ca el avea grija de batranii fe la camin si era tot suflet, dar l-a vazut din greseala si dezbracat si corespundea.
Asa ca ea isi baga picioarele in ele de doua milioane, renunta la San Francisco si ramane cu seful de sectie toata viata (sau pana la partea a doua) sa faca magiun de prune pentru toata America. Ba chiar se gandeste la o linie de biscuiti cu magiun. Pentru ca e desteapta stie sa vanda. Probabil va inventa o reclama cu un copil care va manca magiun si va zice „nu ma pot satura!”
La scenele de sex, operatorul tot pe geam se duce cu camera, dar de data asta il inteleg, ca la cum arata tipa si eu as fi preferat sa filmez copaci.
Asta e filmul de Craciun de azi. Nu stiu cum se cheama si nici nu intentionez.
Va mai scriu, daca e.
OFERTA la carti!!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
