Anul asta nu se mai impodobeste bradul! Se impodobeste direct Fuego.

Acum,  in prag de usa, cand lumina lumineaza, totul e magic si magicheaza,  si in jur este frumos si toti trebuie sa fim mai buni si mai intelegatori cu semenii si ar trebui sa spunem numai lucruri bune, sa imprastiem iubire si portocale, eu totusi am ceva de zis, dupa ce am vazut poztarea lui Paul Surugiu: Anul acesta propun sa nu se mai impodobeasca bradul, ci sa se impodobeasca direct Fuegoul.

Propun ca fiecare roman sa isi achizitioneze un Fuego  in marime naturala, care sa emane caldura de langa semineu. Sau, daca nu au semineu, se le emane caldura  de pe balcon sau de oriunde impodobesc ei bradul in mod obisnuit. In felul asta, cu Fuegoul impodobit, nici nu mai trebuie sa dea drumul la centrala termica.
Uitandu-ma la poza lui Paul,  nu ma pot gandi la un brad mai frumos pentru romani. Il achizitionezi o data in viata de la librarie, din Auchan sau de la magazinul de Fuegi, naiba stie,  si el ramane valabil pentru 5-6 generatii.
In caz ca va intrebati: ce pana mea e cu poza asta? Chiar asa s-a imbracat el?  Va raspund: da, asa este el!Paul Surugiu vine direct impodobit. Mai mult: are si steluta in varf!
„Impodobeste, mama, Fuegoul
Si nu te intrista
Vine cu fular, caciula,
Dar fara bretea.”

Acestea fiind spuse, sper sa va gasiti fiecare dintre voi drumul spre Fuegoul vostru, lumina sa va lumineze, caldura sa va incalzeasca, cozonacii sa va cozonaceasca si fie ca sa vi se indeplineasca!

PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune

NU rata singurele carti premiate chiar de autor! Vandute in mirificul tiraj de 4 exemplare.
Cica e oferta la carti, de Sarbatori.

Toate trei volumele aici: http://bookzone.ro/produs/pachet-cronici-3volume

Sau „Cronicile unui barbat 3-Iarta-ma, am fost… ” aici: https://www.cronicipebune.ro/prelansare-cronicile-unui-barbat-vol-3/

Fragment din carte: :

Verișoara Lenuța scrie de dragoste și amor. Fiorul ei liric i-a impresionat pe toți din sat, de la învățătoare până la profesoarele de toate limbile pe care le-a avut vreodată. Iar talentul ei la narațiune a generat aplauze la toate competițiile naționale la care a participat. Îmi amintesc că, odată, mă aflam pe o scenă din București.
Aveam vreo 10 ani, când o doamnă cu ochelari a spus în microfon, extrem de pătrunsă, cu lacrimi în ochi și pe nas: – Fără Ileana B., poezia contemporană nu ar exista!
Îmi amintesc bine momentul, pentru că imediat am întrebat-o pe mama:
– Cine e Ileana B.? Și ce înseamnă „contemporan”?
Ileana B. e Lenuța. Numele din naștere semăna mai mult a diminutiv, decât a pseudonim demn de talentul ei. Lenuța, o fată cu trăsături frumoase, ca mai toți din neam, cu puțin peste 100 de kilograme de materie bine repartizată, a fost invitată de onoare la Botez. Drept mulțumire, a trimis câte o scrisoare fiecărui om prezent la eveniment:
„Când mireasma iubirii și a duminicii plutește în frumosul București în culori de pastel, când se îngemânează anotimpurile, eliberând în eter o feerie de culori și sentimente, când noaptea părăsește ce e lumesc, iar zorile dau viață, când zorii nașterii a doua ființe minunate s-au ivit, am purces toți la Taina Sfântă a Botezului. Chinurile părăsirii acestei lumi, desprinderea de matcă și de familie e cel mai dureros lucru.”- Ileana B.
Acum, poate nu sunteți familiarizați cu limbajul geniilor și aș risca o traducere: „Duminică, imediat ce am intrat în curtea bisericii, ne-a izbit un miros puternic de flori și de tămâie. În jurul sicriului așezat pe un fel de roabă mai mare, două femei plângeau un mort. De aici și „desprinderea de matcă”, revelată de Ileana B. Celelalte rude stăteau cu capetele plecate, își dădeau coate, se uitau la ceas și fumau pe ascuns. În spatele curții, un bețiv ardea o grămadă de bălegar. De aici și „mireasma iubirii”.”
Scrisoarea, copiată de mâna ei de 60-70 de ori, continua așa (traducerea, în paranteză): „Taina Sfântă a Botezului a fost o încercare neașteptată, deopotrivă pentru cei neinițiați și pentru cei cunoscători. Uneori, cele mai grele răspunsuri vin de unde te aștepți mai puțin.” (Preotul era beat mangă. Rudele mele au început să îl înjure și au vrut să plece. Am rămas pentru că unchiul a spus că „și bețivii e oameni buni.”)
.”