Are cineva o masa pentru Pandele?

„Domnilor de la Guvern, sunt parinte si am fost la deschiderea anului scolar in Comuna Voluntari.
Vreau sa va zic ca mi-e rusine cu asa Guvern! La un moment dat, ala amic al meu a strigat:
-Tati, uite-l pe Spiderman!
Si m-am uitat in jur, dar era doar Pandele, primarul si sotul lu’ doamna Gabi.
Domnule Ciolos, nu stiu cati bani dati la Invatamant, dar ar trebui sa aveti grija de omul asta!
Cum vreti sa tina el discursuri de sus, catarat pe masa ca manelistii, daca nu dotati scolile cu mese speciale pentru ghertoi?

Doi malaci au adus un scaunel si Pandele s-a urcat pe el. Dar nu era destul de inalt.
Apoi au adus masuta. Tot nu il vedea toata lumea.
In cele din urma i-au adus o catedra.
Improvizatii, domnule! De aia nu merge treaba in tara asta!
Important e ca malacii au pus pe gard, in spate, si Rapirea din Serai, ca sa dea bine in poza.
Calul de sufragerie si pestele de televizor, le uitase acasa, in sufragerie. Sau le-a luat doamna Firea la deschiderea anului scolar din Bucuresti, nu stiu.

La final, catedra a cedat, ca are si ea mandria ei. S-au rupt picioarele.
Dar, domnule Ciolos, propun sa dati niste bani la Invatamant ca sa aiba si ghertoii astia de primari, pardon, primarii astia, pe ce sa se urce la inceput de an scolar.
Sa fie exemple pentru copii! Exact ca si cocalarii aia manelisti, idolii lu’ domnu’ Florin.”

Un parinte putin socat.

AI CARTE, AI PARTE!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 38 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment: „-Pi*da mă-sii, iar bruiază semnalu’ nenorociții ăștia de securiști! F*tu-i în cur pe mă-sa!
El e tata. Injuratura cu curu’ si cu mă-sa, ani de zile m-am chinuit să înteleg ce vrea să zică. Chiar și când am inteles cuvântul cu “f”, tot nu pricepeam cum voia tata să f*tă în cur un securist pe care să îl urce în spatele mamei lui.
-Întotdeauna securiștii ascultă ce vorbești la telefon, bombănea tata și dădea volumul radioului mai încet.
O bună bucată din copilărie am crezut că un securist este un pitic care locuiește în interiorul telefonului nostru. După ce adormeau ai mei, mă trezeam noaptea, ridicam receptorul și șopteam:
-Hei, securistule, ai mâncat azi? Ești bine? Vezi că tata vrea să te fu*ă în cur mâine! Vrei să îţi dau un fursesc și să-ţi citesc o poveste, securist mic?
Mama n-a ințeles niciodată de ce receptorul telefonului nostru era plin de firimituri dimineaţa.”