„Subsemnatul Mihai Tudose, am luat rand pe rand reprosurile dumneavoastra si vreau sa spun de ce demisionez.
Ma rog, de ce ma demisionati voi, membri Cex-PSD, ca nici demisia nu mai e ce a fost.
Cum am vazut eu sedinta de ieri.
Mai intai a aparut un domn cu mustata, don Leoncio, care mi-a reprosat ca nu merg cu el la pescuit. I-am zis:
-Ba, Liviule, la noi la peste se dau pe gat 4-5 litri de rachiu. Io-s din Braila. Nu rezisti tu…
A inteles, si-a frecat mustata si mi-a zis:
-Stii de ce te dau jos, Mihai, de fapt? M-am enervat, dar rau. Pentru ca intr-o seara, jucam Angry Birds. Te-am sunat pe Oatzap sa jucam in retea si n-ai venit. Asta e sfidare, Tudose! Impreuna darmam muntii, Tudose, si muntii si castelul ala de piatra, mortii ma-sii!
I-am explicat ca singurul joc pe care il joc este unul cu niste sticle pe care le daram, apoi iese ceva magic din ele si eu il beau si iti da viata. Apoi a luat cuvantul un clovn ciudat, care mi-a reprosat:
-Iu son of a bich, iu have riduri on your feis! Josos Tudose, viva la Revolucion! Viva Cuba libre!
Am recunoscut-o pe Olguta. I-am zis ca nu suport cocktailurile si nici clovnii, asa ca am trecut mai departe.
Am luat pauza de pateuri si cafea, pentru ca domnul Liviu a spus ca aia mica e la scoala, iar el e stresat ca nu ii raspunde la telefon. S-a calmat abia cand s-a dus soferul sau, Serban Nicolae, sa o ia. Chiar inainte de a iesi din sala, Serban Nicolae mi-a aruncat un:
-Am o poza cu tine si cu o damigeana facand sex a*anl!
Nu l-am contrazis, ca asta are poze cu toti. Cum credeti ca a ajuns soferul lui Dragnea?
In fine, cel mai dureros moment, foarte ascutit, a fost discursul lu’ doamna Cati Andronescu:
-Domnule Mihai Tudose…
Si a atipit cu capul pe microfon. Dar a durut, ca erau microfoane din alea mici si ascutite, nu ca ala din priza doamnei Carmen.
Apropo de Carmen, ea chiar s-a purtat frumos cu mine, m-a luat in brate plangand, si-a sters lacrimile pe camasa mea si m-a intrebat:
-Mihai, vii la mine sa cautam impreuna microfoane diseara? Decat noi doi… Sa iei liftul!
Am inteles ca, in ciuda diferentelor, ea chiar tine la mine. M-am sters si eu pe camasa ei, am luat-o pe genunchi si am ascultat-o impreuna pe Gabriela Firea.
-Eu sunt in tabara neutra, domnilor! a spus primarita. Adica vreau sa ii dati jos si pe Tudose, dar si pe Dragnea. Cat priveste varianta de premier: v-ati gandit vreodata la Pandele?
Domnul Dragnea i-a zis ca asa e, ca el are mana foarte proasta la ales premieri, o sa lase pe altcineva sa aleaga. Apoi i-a aratat Gabrielei mana dreapta, cea proasta. Mai mult un deget.
Nu am mai suportat tensiunea, simteam ca se cearta, iar eu, Mihai Tudose, si mi-am pus demisia pe masa. Daca nu varsa Olguta apa Evian pe ea, nu eram nevoit sa mai merg pana la Guvern sa o mai fac o data. Mai ales ca aveam intalnire la o palinca acasa, cu nasicul meu pe masa. Adica la nasu’ acasa, cu o palinca pe masa.
Asa ca am fugit la toaleta, sa fac repede ceva inainte de a pleca. Am dat pantalonii jos si l-am vazut pe Codrin Stefanescu. In oglinda. E chelios si putin cam bulbucat si trecut, dar un adevarat membru de stanga. Era tare suparat si mi-a reprosat ceva ce n-o sa uit niciodata:
-De ce ma scuturi in halul asta? De ce ne scuturi pe toti, Tudose? Tu nu stii ca se pot face lucrurile si mai curat, fara sa imi dai asa, in cap?
I-am inteles reprosul politic. Dragi membri PSD, considerati ca tocmai mi-am depus demisia. Daca o usuca pe aia Olguta, bine! Daca nu, scriu alta maine. In alta ordine de idei, dragi romani, vrea careva sa fie Prim Ministru PSD? Ca la cum ii schimba partidul, in cativa ani vine randul fiecarui roman.”
Mihai 2dosee.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
