Avantajele pentru care si tu ti-ai putea parca masina ca mine sunt, practic, nenumarate, boss.
Eu ca proprietar, vreau intodeauna sa am un Mertzan curat si uscat. Si cald.
Daca o deszapezesti si o scoti din parcare, sa zicem, stii ce se intampla? Pana te intorci de la cazino sau unde ai tu treaba vine un fraier si iti fura locul de parcare! N-ai patit, boss?
O mai poti lasa pe locul altuia, dar si aici e un dezavantaj: trebuie sa il pazesti sa plece si pierzi minute bune.
Cea mai smechera metoda e sa iti amplasezi masina sub copertinele acelea care exista prin tot orasul. Sunt un fel de garaje acoperite in aer liber. Nu stiu de ce unii le zic: statii RATB.
In fine, acolo o sa vedeti ca nu le ploua, ca acoperisul ala tine oarecum de adapost. Oamenilor o sa le placa atat de mult cand iti parchezi Mertanu acolo, incat se vor strange in jurul ei ca la urs, o sa vezi! Unii vor injura, dar cred ca o fac pentru ca nu s-au gandit ei la idee inaintea ta.
Te-am pupat!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
sursa poza: Digi 24
Pingback: Asa parcheaza un boss. | Cronici pe bune – Noi va Informam.eu