Fac parte dintre oamenii aia fraieri si neinformati care nu citesc etichete. Cumpar salam, parizer si crenvursti dupa aspect, si cam atat. Uneori ma uit la data expirarii.
Astazi am facut o prostie monumentala, am citit o eticheta a unui salam: „poate contine urme de carne”. Si m-am ingrozit. Si nu, mu era de biscuiti.
Varianta 1 era sa inchid ochii, sa tac si sa mananc. Mananc si plang. Mananc. Si sa nu mai citesc etichete in viata mea!
Dar n-am avut stare, m-a pus naibii…
Salamul meu de iarna are in el carne de porc. Cata? Numai Dumnezeu stie! Dumnezeu si producatorii. Pentru fraierii care mananca asta va ramane un mister.
La conservele din carne e mult mai bine. In sensul in care chiar au si putina carne in ele.
Asadar cumperi o conserva de carne si te alegi cu 25% carne de pui+5% carne de porc. Si niste sorici. Restul ingredientelor sunt din soia, amidon de cartofi, arome de gust, coloranti si alte minuni care n-au vazut carne in viata lor.
In acest moment nu inteleg deloc de ce li se spune „conserve cu carne” si nu se cheama „conserve cu coloranti si polifosfati, care pot contine accidental si niste carne”. Sau „plastice, emulgatori si alte chestii”.
Si daca tot m-a apucat… M-am uitat si la crenvursti. Unii producatori nu se obosesc sa specifice cam cata carne contin. Ramane un mister greu de dezlegat si pentru Sherlock.
Altii specifica:
Mda. Cea mai buna carne de pui e grisul! Poate ca unii dintre voi chiar stiti ce mancati si nu sunteti la fel de fraieri ca mine. Pentru ceilalti, le-as sugera sa citeasca etichetele. Eu o voi face.
Acum 40 de ani crenvurstii aveau o reteta simpla, zice Asociatia Pro Consumatori:
-carnea de vită (pulpă caldă) reprezenta 2/3 din compoziţie
-slănina de porc 1/3
-condimentele (sare şi celelalte) nu mai mult de 2%
De aceea aveau si cu totul alt gust. Stiu, s-au dus crenvurstii de pe vremuri.
Tot ce putem face, ca sa nu bagam in noi plastic si gris cu pretentii de carne, este sa cascam ochii. Iata un top al crenvurstilor din magazinele noastre, dupa continutul de carne:
1. Pikok/Polonia cu 93% carne din pulpă de porc şi fără aditivi;
2. Golfera/Italia cu 88% carne de pui şi 2 aditivi;
3. AIA/Italia cu 88% carne de curcan şi pui, dar cu 5 aditivi;
4. Dulano/Germania cu 87% carne de porc şi 2 aditivi;
5. Aldis/România cu 87% carne (60% piept de pui şi 27% carne lucru pui) cu 3 aditivi;
6. Martinel/Reinert/România cu 85% carne de porc şi 3 aditivi;
7. Pikok/Polonia cu 85% carne (72% piept de pui si 13% carne din pulpă de pui) şi 9 aditivi;
8. Perfect Poultry/Slovenia cu 82% carne de pui şi 5 aditivi;
9. Agil/România cu 80% piept de pui şi fără aditivi;
10. Zimbo/Ungaria cu 80% carne (60% carne de porc si 20% carne de vită) şi 5 aditivi.
Top 10 mărci de crenvurşti după numărul de aditivi alimentari:
1. Campofrio cu 11 aditivi;
2. Caroli/Familia cu 10 aditivi;
3. Pikok, Caroli, AIA, cu 9 aditivi;
4. Casa Gruia, Banat Bun cu 8 aditivi;
5. Carrefour, Fox, Meda, Auchan cu 7 aditivi;
6. Baroni, Casa Gustului, Cris-Tim, Elit, Cora cu 6 aditivi;
7. AIA, C+C, Zimbo, Agil, Auchan, Perfect Poultry, Baroni, Cris-Tim cu 5 aditivi;
8. Mega Image, Angst, Ifantis, Pick, Unicarm,Prodprosper cu 4 aditivi;
9. Transavia, Angst, Reinert, Aldis cu 3 aditivi;
10. Dulano, Golfera, Angst cu 2 aditivi.
Top 3 mărci de crenvurşti FĂRĂ aditivi alimentari:
1. Pikok cu 93% carne din pulpă de porc;
2. Agil cu 80% piept de pui;
3. Forzoso cu 59% carne pui şi 29% piele pui.
În concluzie:
Daca va bantuie intrebarile:
1. De ce nu mai au crenvurstii si salamul gustul de acum 30-40 de ani? Raspunsul e simplu: pentru ca nu se mai fac la fel.
2. De ce salamul si crenvurstii cumparati din Italia, Spania, Franta sunt mai gustosi? Si de data asta RASPUNSUL E SIMPLU: pentru ca sunt tari care impun continut de carne de peste 70% in produse.
Pana vom ajunge sa avem o lege clara si sa o respecte toti producatorii si vanzatorii, eu zic sa faceti ochii mari. dupa ziua de azi acest anunt nu mi se mai pare aberant. Deloc:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Cititul desteapta!!! Oferta:
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
