Anamaria Effler face parte din echipa Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory (LIGO), care a castigat anul acesta Premiul Nobel pentru Fizica. Exceptional!
Acum trei ani, alt aradean, Stefan Hell, a castigat Premiul Nobel pentru Chimie, alaturi de doi americani.
Dincolo de performanetele exceptrionale ale celor doi, trebuie sa vedem imediat ce au in comun: ambii au urmat facultati din afara tarii.
Stefan Hell a urmat cursurile scolii generale in Romania, apoi, dupa un an de liceu la Timisoara, s-a stabilit in Germania.
Anamaria a absolvit cursurile colegiului Gheorghe Nicoara din Arad, apoi a ales calea strainatatiii: CalTech (California Institute of Technology). Are doctoratul în Fizică Gravitațională.
„De 10 ani lucrează în cadrul acestui proiect. De doi ani, de când a terminat doctoratul este chiar angajată la LIGO. Din acest motiv cred că atât ea, cât și cei care au lucrat atât de mult la acest proiect sunt o părticică a acestui Premiu Nobel, cu toții contribuind la el. Unul dintre cei trei câștigători ai Premiului Nobel chiar i-a predat Anamariei fizică la CalTech, în perioada facultății. Probabil că atunci a prins ea dragul pentru acest proiect. Într-una din vizitele mele în SUA chiar am avut oportunitatea de a-l întâlni pe unul dintre cei trei și pot spune că m-a impresionat modestia și naturalețea sa, deși vedem cu toții ce personalități importante sunt”, a povestit mama Anamariei pentru Special Arad.
Doi oameni de Nobel a dat Romania. Amandoi au o baza solida primita pana la liceu. Apoi au plecat la universitati de afara. Aici se rupe filmul: la universitate.
Pe de o parte ma bucur pentru ei si, normal, simt nevoia, ca si tine, sa ma bat cu pumnul in piept si sa strig: in ultimii 3 ani, doi romani au castigat Nobel!
Pe de cealalta parte, bucuria mea va fi adevarata cand vom avea primul castigator de Nobel care a absolvit o universitate romaneasca. Care nu a fost nevoit sa plece din tara pentru un invatamant de calitate. Aceea va fi ziua in care vom putea spune ca si noi, in Romania, avem invatamant superior cu adevarat si nu fabrica de produs diplome inutile. N-o sa apucam ziua aceea.
Cateva lucruri despre Anamaria, citate din SpecialArad:
„Mama Anamariei Effler, care își amintește cum a fost ținut secret proiectul LIGO:”Pe tot parcursul studiilor de doctorat Anamaria și-a făcut toate experimentele la LIGO. După terminarea doctoratului, Anamaria Effler este angajată a LIGO. „Ca să vă imaginați cam ce dimensiune are implicarea ei în acest proiect, pot să vă spun că erau zile în care mergea acasă și la ora 2 noaptea. Era mult de muncă. Îmi amintesc că undele respective au fost detectate prima oară undeva în luna septembrie, iar până în luna februarie au muncit ca niște nebuni la analize de date și verificări, ca să nu dea publicității fake-news, fiind una dintre cele mai mari descoperiri care revoluționează teoria universului. Ceea ce s-a întâmplat în proiect a fost extrem de important și în același timp detaliile au fost ținute în secret. Nici mie nu mi-a spus absolut nimic. Îmi aduc aminte că trebuia să vină acasă de Crăciun. Mi-a spus că nu poate să vină pentru că sunt multe probleme și că nu-mi poate spune despre ce este vorba. Cum spuneam, au muncit foarte mult din septembrie până în februarie, când au făcut o conferință de presă la CalTech, unde a fost invitată și Anamaria, alături de somități. Vă imaginați ce poate însemna chestia asta pentru mine”.
Ce spune dirigintele Mircea Potocean despre Anamaria Effler
Contactat de Special Arad, domnul profesor Mircea Potocean, cel care i-a fost diriginte Anamariei Effler își amintește cu plăcere despre aceasta.
„Era o elevă extrem de ambițioasă, era bună la matematică și foarte bună la fizică, motiv pentru care a și reușit la CalTech și, totodată, să facă parte din acest proiect important. Colegiul Moise Nicoară, pe lângă multe altele, pe lângă atâtea premii internaționale, se poate mândri și cu faptul că o fostă elevă este parte dintr-un proiect laureat al Premiului Nobel”, a declarat prof. Mircea Potocean pentru Special Arad.
Acum poti FACE COMANDA PENTRU” „CRONICILE UNUI BARBAT”pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT.
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S: Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
