Azi-Catalonia. Maine? Ardealul?

Situatia e crancena. Catalonia, o regiune cu 7,5 milioane de locuitori, vrea sa isi declare independenta. „Catalonia nu e Spania!”, asta e sloganul zilei.

Sa uitam putin de Catalonia si sa lansam urmatoarea intrebare:
Ce se intampla daca, maine, un sat din Romania cu populatie majoritar roma sau de tatari, ar cere independenta. Pe principiul: noi avem ce sa muncim, e descurcam singuri, nu vorbim limba romana si vrem sa ne punem presedinte.

Este foarte posibil. Daca li se recunoaste dreptul catalanilor de a face asta, prin analogie, orice regiune poate cere acelasi lucru.
Ce se intampla daca maine Ardealul ar cere independenta? Sau o zona mai mica, un oras. Sfantul Gheorghe?
Nu am nimic cu dreptul oamenilor de a face Referendum, dar trebuie spuse urmatoarele lucruri:
1. Catalonia a fost independenta, in istorie, pentru putin timp, prin 1640. Independenta asistata de Franta.
2. Trist este ca guvernul Spaniol nu a gasit alta solutie in afara de bataie, in secolul XXI. Ce se intampla acum in Spania (inca) este rezultatul unei politici dezastruoase a celor din Madrid si a celor din Barcelona. Faptul ca nu au gasit o solutie pasica ii face lamentabili. Si politicienii din Madrid, si cei catalani ar trebui aruncati ka cosul de gunoi. Daca s-a ajuns aici, e pentru ca ei sunt incapabili.
3. Daca vor reusi sa declare independenta, in urmatorii 20 de ani nimic din ce stim acum despre Europa nu va mai fi la fel. O parte din Andora, Comunitatea Valenciană, Insulele Baleare, cu comunitati puternice catalane, se vor rupe primele si se vor alipi la tara cea noua.
Tara Bascilor asteapta acelasi lucru, separarea. Vor urma provincii din Belgia, Olanda, Italia etc…
Vor aparea state si statulete peste tot.
Europa va fi cu totul alta. De aceea ce se intampla acum in Spania ne va afecta pe toti. In toate felurile.
4. Curentul de independenta din Catalonia s-a acutizat dupa ce un lider catalan a fost prins cu hotia. Miza: 3% din Generalidad Catalan, sume uriase ascunse prin banci din Andorra si Elvetia. Puyol si Mas vor sa scape de ancheta si pompeaza bani grei in Puigdemont. Banii sunt o miza importanta, iar papusarii maselor de oameni, cei care profita de curentul separatist, sunt niste politicieni hoti.
5. Premierul Ungariei, din punctul meu de vedere cel mai mare inamic al Romaniei, urmareste atent evenimentele, aflandu-se intr-o vizita neoficiala in tara noastra. In Ardeal. Stiu, coincidenta mare de tot! A dracu’ coincidenta!
De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.

 

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”