Elevii cu plete sau barba ai licelului Greo-Catolic „Inochentie Micu” au fost scosi de la ore si expediati din perimetrul liceului pe motiv ca „au parul indecent de lung” (actualCluj). Iata postarea pe facebook a unuia dintre ei:
Ba conteaza cat de lung ai parul! In Romania, conteaza! Baiaetii aia de la Pasarea Colibri habar nu aveau ce spuneau acum aproape 20 de ani.
„Sunt curat la trup, curat la suflet
Vreau să-i înţeleg şi să iubesc
Nu contează cât de lung am părul
Important e cât de mult gândesc
Simt în trup pletoşii daci, comati
Firea mea e saltul omenesc
Nu contează cât de lung am părul
Important e cât şi cum gândesc.”
Ne-au bagat in cap comunistii cateva lucruri clare de care n-o sa scapam niciodata:
-femeile sunt alea cu parul lung;
-barbatii sunt aia cu parul scurt, cu freza intr-o parte;
-nu exista femei decente cu parul scurt-ele sunt curve;
-nu exista barbati cu parul lung-ei sunt golani;
-barbatii cu cercel in ureche sunt homosexuali care ne fura copiii;
-femeile cu cercel in nas sunt lesbiene nenorocite;
-barbatii cu barba sunt intelectuali imperialisti sau betivi;
-partidu’ te vrea tuns si umil;
-aia cu tatuaje pe corp sunt niste drogati!
Acestea fiind spuse, cum naiba sa ii explicit unui director ca pot exista si elevi cu parul lung? Cum ii poti spune omului ca, in lumea asta, exista profesori cu tatuaje? Ca exista si profesori care au plete si sunt chiar iubiti de elevi. Pentru ca nu prea conteaza parul lung, CI CUM SE APROPIE DE ELEVI SI CUM GANDESC.
Cum sa ii explici asta unui domn director?
Mai mult, comentariile de la aceasta postare vor fi impartite. Aproape jumatate dintre cititori vor considera ca la scoala e normal sa ai o freza regulamentara de 2 cm si ca asta conteaza mult mai mult decat ce are elevul in cap.
Tu ce crezi?
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
Astea sunt metehne comuniste. Nu are nici o importanta daca esti tuns sau nu, daca ai barba sau nu.
Meteahna comunista este sa prezentam doar jumatate de adevar. Sunt de acord ca nu are importanta lungimea parului, dar consider ca respectarea regulilor este mai importanta decat lungimea parului. Iata ce spune directorul liceului:
„Regulamentul scolar, aprobat in Consiliul de Administratie, prevede pentru baieti o tunsoare adecvata, fara suvite colorate, cu o lungime a parului de 4 – 5 cm. Elevii stiau de acest regulament, in sensul ca, inainte sa fie avizat si aprobat, la elaborarea lui a participat toata comisia de elaborare a regulamentelor scolare si de revizuire a lor, aceasta avand caracter temporar.
Am stabilit membrii comisiei, avem reprezentantii parintilor si ai elevilor, si de saptamana viitoare vom demara revizuirea regulamentului, iar daca ei vor hotari sa fie par pana la umeri, de 20 de cm, eu nu am nimic impotriva, nici cu parul, nici cu barba, doar ca ele trebuie precizate in regulament”.
Daca parul este mai important decat locul de invatamant, sunt convins ca exista alte licee care sa-l primeasca cu bratele deschise. Peste ani se vor putea lauda ca l-au avut ca si elev.
De fapt singurul lucru clar pe care comunistii ni l-au bagat in cap este ca nu trebuie respectata nici o regula daca nu ne convine. Si acest fapt nu are nici o legatura cu lungimea parului.
P.S. Prefer sa cred ca acest elev nu avea habar de regulamentul liceului, caci daca avea toata revolta sa este doar un mare b….hit!!!
P.S.1. Nu sunt pentru acest regulament scolar, nu sunt impotriva sa. Consider ca fiecare entitate scolara poate avea orice regulament doreste. NIMENI nu este obligat sa se duca sa invete in orice unitate scolara daca nu doreste acest lucru prin prisma faptului ca regulamentul ii interzice parul lung si barba.
Sunt relevante 2 cuvinte din articolele mentionate: art 2 : „viziune” iar articolul 3 „idealul”.
Nici unul nu se refera la o stare actuala ci doar posibila (acum sau in viitor).
A ca diferenta intre „pot bea” / „beau” cafea. In primul caz raman adormit, in al 2-lea mai am sanse 🙂
In cazul elevului, as dori si parerea profesorilor si respectiv a parintilor, pana la proba contrarie ma abtin.
Imi place nick-ul.
Măi, comparând regulamentul liceului cu Legea învățământului, mie mi se pare că e o problemă de discriminare și impunere.
Conteaza cat de lung ai parul. Ce mama dracului??????Domnule Silviu Iliuta daca avea parul scurt nu mai prezenta un pericol pentru societate :))))))) Cum sa ai parul lung si sa te poti exprima elocvent intr-o fraza? Eu unul nu am mai pomenit asa ceva in viata mea…ce e drept destul de scurta :))))) Traiasca parul pieptanat si mintea scurta.
Nu mai bine in Coreea de Nord unde cica au un numar de tunsori aprobate? Probabil ca sint asemanatoare cu cea a nebunului.
Nu contează cât de lung ai parul, important e să respecți regulile. Că nu îți convin, e problema ta. E aceeași situație cu a fetei data afară din cauza fustei. Și nu știu de ce, parca suntem tâmpiți: facem tot posibilul sa ne învățăm copiii că regulile nu contează. Ba contează, al naibii de mult