Reporter: Ati vazut cine e noul premier? Cum ati primit vestea?
Basescu: De la Ionut, asistentul meu de la partid, care e si chelner. Mi-a spus direct: Traiane, e de-al tau! Acum vine si gheata.
Reporter: Adica cum „e de-al tau”?
Basescu: Esti chioara? Aveti nevoie de ochelari?
Reporter: Sunt barbat. Mda, si e de bine ca are moaca asta?
Basescu: E de bine, zic eu. Daca ma cheama astia la Guvern, oricum nu ma baga nimeni in seama. Dar macar cu asta premier, am si eu cu cine sa beau o lada de ceva rece.
Reporter: Credeti ca va fi bun? Nu a fost prea bun la Economie, de ce ar fi acum?
Basescu: Cred ca e cel mai bun de pana acum, ceva mai bun decat Vacaroiu . Pisica aia de Ponta se imbata dupa primul paharel de bere, iar Grindeanu nu duce o sticla. Serios?
Reporter: Asadar il sustineti?
Basescu: Mai, papusa proasta…
Reporter: Sunt barbat.
Basescu: Asa zicea si Nuti.
Reporter: Ca e barbat? Asa va zicea?
Basescu: Nu, imi zicea „mai, papusa proasta”. Revenind, eu aveam in sat un drojdier copie unu la unu cu Tudose asta. Imi era foarte drag, l-am si propus in locul lui Boc, dar nu a vrut sa plece de la birt. Asa ca normal ca il sustin.
Reporter: De ce credeti ca l-a ales Dragnea?
Basescu: Pai am ajuns o tara atat de naspa, incat Olguta si Carmen Dan au refuzat functia. Si au ajuns la Tudose asta. Va dati seama ca, la ce carisma, are nu poate fi vorba ca isi poate face imagine pentru a candida la Presedintie.
Reporter: Daca nu il accepta presedintele Iohannis, pe cine vedeti ca propunere de premier?
Basescu: Pe Celentano, din Las Fierbinti.
Asa ar arata un interviu „pe bune” cu Nea Traian. Dupa care ne-am culca cu capul pe masa.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
