Becali, despre inchisoare: "Mancam cu lingura de aur!"

Declaratia lui Jiji Becali mi se pare cel mai tare autodenunt:
„Eu aveam apa in fiecare zi. Aveam patul meu, patul doi nu exista, l-am scos ca sa imi fac baldachin, sa ma legan. Conditiile mi le-am facut eu, ca sunt Becali si nu putea niciun militian sa imi zica nimic. Mancam cu lingura si furculita de aur, ca sa stiti. Eu stiu aa ceilalti o duc greu…”
„Si Victor o duce greu, ca sunt 14 in camera. La mine eram opt si eu comandam. stiti cine m-a ajutat? BECALI. Numele meu m-a ajutat. Militianul imi matura in celula. Altii nu pot sa faca asta”, a declarat Becali la Realitatea TV.

Asadar, nea Jiji a dus-o bine in inchisoare. Acum se nasc intrebarile:

1. Directorul penitenciarului va raspunde penstru asta?
Faptul ca nea Jiji s-a lafait singur in celula, in timp ce alti detinuti stau cate 8, inseamna ca a fost favorizat.
De ce? Miroase a spaga, nu?
Ancheteaza cineva?

2. „Militianul imi matura in celula!”
Poate ca ar fi timpul ca acel „militian”, pus acolo pentru cu totul alta treaba, sa fie lasat sa isi vada visul cu ochii, nu?
Adica eu cred ca este chinuit in aceasta meserie, de gardian, iar scopul sau in viata este sa ajunga maturator.
Il ajuta cineva?

3. O sa ramana si asta asa, in uitare, ca in Romania?
Sau se sesizeaza vreun organ si verifica in ce conditii stau detinutii bogati? Vad ca Borcea e mai mult la bordel, decat la inchisoare si nu m-as mira ca maine sa iasa Voiculescu si sa declare ca lui i-au adus o insula tropicala in celula. Cu tot cu sclav. (Vineri sau Badea)

Ps: ii rog pe fanii lui nea Jiji sa se abtina si sa nu mai toarne argumente de genul „dar cat bine a facut omul asta!”
Cand faci BINE in fata unei camera de luat vederi nu inseamna ca esti milos, ca ai suflet bun, ci ca tot ce iti doresti e sa iti faci RECLAMA. Atat!

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. „50 Shades Darker”

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din